Fac pariu cã puÞini sunt cei care-ºi mai amintesc faptul cã pe firmamentul politicii româneºti a evoluat o cometã numitã APR (AlianÞa Pentru România - dacã nu mã Înºealã memoria). Orginile originalei formaÞiuni stau În eºecul electoral al PDSR din 1996, când valul schimbãrii a adus În faÞã o nerãbdãtoare combinaÞie de partide ºi partiduleÞe pe care doar presiunile externe le-au fãcut sã se strÎngã În acelaºi coº electoral, obligându-le aproape sã câºtige În faÞa unui partid erodat de fenomenele timpurii ale corupÞiei. Dupã alegeri, la congresul extraordinar din primãvara lui 1997 o grupare condusã de câÞiva lideri de atunci ai partidului, Între care moralistul ºi teoreticianul de astãzi, Iosif Boda ºi vicepreºedintele liberal Teodor Meleºcanu au Încercat sã producã o rupturã atrãgându-l de partea lor pe Ion Iliescu. Acesta a refuzat Însã miºcarea ºi gruparea a constituit rapid o nouã formaÞiune care s-a bucurat de o atenÞie excesivã din partea presei ºi a observatorilor politici. Noul partid a devenit parlamentar Înainte de a se naºte, graÞie membrilor sãi aleºi pe listele PDSR, iar bunele relaÞii ale liderilor sãi cu managerii celor mai importante instituÞii de sondaje l-au fãcut sã aparã din plecare pe poziÞii favorabile. A fost un debut exploziv, ajutat nu doar discret de cãtre cei care doreau sã-l transforme Într-o contrapondere la principalul partid din opoziÞie, iar mãiestria publicã a liderilor sãi l-a fãcut sã creascã În percepÞia publicã cu o vitezã ºi o intensitate care Îi depãºeau puterile reale. Situat În zilele sale bune la o evaluare de circa 15% În opÞiunile electorale, partidul distilat În laboratoarele pariziene ale lui Costea a abordat alegerile din 2000 de pe poziÞii de forÞã. A fost Încurajat ºi de semnalul dat de locale unde obÞinuse un scor apreciabil. Legislativele ºi prezidenÞialele s-au transformat Însã Într-un dezastru, APR nereuºind sã treacã pragul electoral, iar candidatul sãu la preºedinÞie - Teodor Meleºcanu - situându-se pe un loc modest. Triumful PDSR-ist avea sã deturneze interesul faÞã de gãsirea unor eventuale explicaÞii. Partidul s-a dispersat aproape la fel de repede cum s-a format, ºi În urma sa n-au mai rãmas decât vagi amintiri legate de persoane ºi nicidecum de doctrinã. Dorindu-se a fi ceva Între stânga ºi dreapta, partidul dlui Meleºcanu a sfârºit prin a eºua, prin persoane, la bordul altor ambarcaÞiuni. Nu ºtiu de ce, dar actualul PLD - dacã se poate vorbi aºa despre un partid care Încã nu existã În mod formal - Îmi evocã traiectul APR-ului. Aceiaºi politicieni frustraÞi, acelaºi interes excesiv al presei, acelaºi suport deloc discret al sondatorilor de opinie ºi acelaºi sprijin interesat de la vârf. ªi, mai ales, o platformã opoziÞionistã În locul unei doctrine clare. ªi, probabil, o traiectorie asemãnãtoare...