Personal, consider decizia de "interzicere" a postului OTV o greșeală. Prin această măsură tardivă CNA nu face altceva decât să atribuie o aură de martir unui realizator și unui post care, în toată activitatea de până acum n-au avut nimic sfânt în afară de goana după senzaționalul ieftin, cu orice preț. Probabil că unii dintre telespectatorii care savurau, sincer, aluviunile sub - morale pe care le aduceau cu ele personaje de o dubioșenie vizibilă cu ochiul liber, vor fi revoltați de această măsură. Ei își vor asocia protestul ideii de libertate a expresiei - indiferent de calitatea acesteia. În ochii lor, Dan Diaconescu va apare nu ca un șpăgar cu ceva talent, care și-a construit afacerea pe seama feluritelor lobby-uri mai mult sau mai puțin oneste - cum îl consideră nu puțini dintre confrații săi de breaslă - ci ca un luptător pentru dreptate și adevăr, aflat în posesia unor documente și mărturii compromițătoare, căruia Puterea încearcă să-i închidă gura. Părerea mea este că orice pasăre pe limba ei piere. Nu cred că - lăsat să-și vad de treabă - Diaconescu ar fi devenit cine știe ce Berlusconi al audiovizualului românesc. Îi lipsesc, pentru asta, prea multe lucruri, dar în primul rând o minimă cultură generală. Șirul bombelor și dezvăluirilor sale senzaționale nu putea duce decât la previzibilul final al neîncrederii și deriziunii. Dacă postul său i-a mai derutat, însă, pe unii, de vină nu sunt alții decât cei care astăzi salută cu entuziasm decizia CNA. Cei care se intercalau senini, în căutare de succes la public, printre pușcăriașii, proxeneții, hoții și vrăjitoarele care populau ecranul. Oglinda TV era, pentru multe personaje politice cu pretenții, calea cea mai scurtă spre popularitate. Ei se îngrămădeau și se gudurau pe lângă realizator în speranța de a fi tratați cu blândețe, conferindu-i acestuia o falsă aură de onorabilitate, pe care n-a avut-o, dealtfel, nicicând. Astăzi, când se privesc în oglinda strâmbă a popularității conferite de un canal prin care s-au scurs doar dejecții, nu prea le venea să creadă. Că ei sunt cei care s-au lăfăit ore în șir pe ecran, că ei sunt cei care-au telefonat pentru a interveni în direct, că ei au răspuns cu grăbire celor mai fantasmagonice acuze. Nu cred că interdicția - ci permisiunea de a continua să funcționeze în regimul pe care și l-a constituit, de muzeu al ororilor mediatice - ar fi cea mai bună pedeapsă pentru Oglinda, sau OTV. |