Faptul cã anunþul morþii unui om este întâmpinat cu aplauze poate sã dea respectivului episod o tentã de indecenþã. În faþa morþii doar tãcerea este cea care are de spus ceva. Dar, în acest caz particular, lucrurile sunt cu totul ºi cu totul speciale: cel aplaudat pentru trecerea pe celãlalt tãrâm este un individ a cãrui conºtiinþã este încãrcatã cu nenumãrate crime odioase. El este acela care a decapitat, în direct, pentru camerele de filmat, ostateci a cãror unicã vinã era cea de a se afla întrun loc nepotrivit la momentul nepotrivit. Apus la cale atentate care sau soldat cu sute de morþi. Mai nou, era în cautarea unei ... bombe atomice, cu care sã radã de pe faþa pãmântului oraºele pline de pãcãtoºi. Zarqawi, cãci despre el este vorba, e, de la invadarea Irakului de cãtre americani, ‘braþul înarmat’ al organizaþiei teroriste care dãduse lumii civilizatecele mai grele lovituri. Dacã Bin Laden continuã sã fie teoreticianul terorii,Zarqawi a devenit practicianul ei. Ascuns în haosul creat de rãzboi, el sfida militarã americanã lovind acolo unde nu te aºteptai ºi întreþinând teroarea care guverneazã deja de ani de zile Irakul eliberat de teroarea lui Saddam ºi târât cu forþa pe drumul unei democraþii pe care n-o înþelege ºi n-o doreºte. Uciderea lui Zarqawi într-o ambuscadã despre care circulã deja variante fantasmagorice, chiar dacã îi face sã rãsufle uºuraþi pe americani ºi autoritãþile din Irak, este departe de a pune capãt terorii. Dupã o logicã proprie fenomenului, locul lui Zarqawi va fi luat de alþi practicieni ai terorii, care considerã cã Allah le-a încredinþat misiunea alungãrii unui inamic care nu are de gând sa plece, cu orice risc, cel puþin atâta timp cât din puþurile irakiene se mai poate extrage un baril de petrol. Zarqawi ºi oamenii sãi n-au apãrut din senin, Ei sunt, între altele, ºi o consecinþã directã a ‘cruciadei’ americane, care a confundat cu intenþie lucrurile: nucleele teroriste din zonã, cu regimul lui Saddam. Din aceastã confuzie a rezultat ce putea fi mai rãu: revigorarea terorismului, cãruia i-a fost oferitã o nouã cauzã ºi aruncarea în haos a unei þãri cãreia dictatura îi conferea o anumitã stabilitate. Cã Saddam nu a dispus nici de arme de distrugere în masã ºi nici nu a coperat cu Al-Qaeda este acum un adevãr despre care nimeni nu vrea sã mai discute. Dar aceste lucruri nu mai au importanþã. Rãzboiul a pornit, victoria a venit rapid si haosul ºi nesiguranþa s-au instalat temeinic alimentând resorturile mistico-religioase ale atentatorilor ucigaºi ºi ale nenumãratelor formaþiuni teroriste de genul Al-Qaeda.