În 22 decembrie 1989, pe la ora 16, în imprimeriile „Informaţia" ieşea de sub rotativă primul document scris ce atesta cel mai important eveniment al ultimei jumătăţi de secol. Era cotidianul „Libertatea". Pentru prima dată, o publicaţie apărea nu ca urmare a unor decizii luate la nivel înalt şi fără nenumăra-tele aprobări. Era consecinţa directă a unui act de voinţă al câtorva oameni care consideraseră că datorează conaţionalilor lor cest lucru. Era modul specific în care ei răspundeau imperioasei sete de libertate care ne ardea sufletele şi pe care apucaserăm să o întrezărim pe după colţul străzii. Apariţia, „primului ziar liber al Revoluţiei" nu are încă o istorie a sa. Sunt mândru că m-am numărat alături de cei care au avut inconştienţa de a-şi risca, pe o singură carte, convingerile - cartea izbânzii. La ora când am luat decizia scoaterii ziarului, lucrurile erau departe de a fi lămurite. Dictatorul plecase, dar nimic nu arăta că nu s-ar fi putut întoarce. Punându-ne semnătura în pagină, ne asumam, implicit, riscul unor represalii foarte clar direcţionate. Mărturisesc, însă, că cel puţin în ceea ce mă priveşte, atunci n-am mai avut răgaz pentru analiza şi calcu-lele de acest fel. Ziarul trebuia să iasă. Trebuia să răzbunăm, în acest fel, anii de umilinţe profesionale şi umane. Aveam, pentru prima dată, prilejul de a spune tot adevărul şi n-aveam voie să-l ratăm. Indiferent cu ce riscuri.

Ziarul a ieşit. A fost întâmpinat ca o minune. Oameni care trăiau evenimentul aveau nevoie ca de aer de o confirmare. Că nu visează. Că nu speră în zadar. Or, ziarul le oferea garanţia cuvântului scris şi tipărit. Au trecut de atunci zece ani. Multe lucruri s-au schimbat. Nici noi nu mai suntem aceiaşi, şi nici ziarul. Ceva a rămas: libertatea deplină a cuvântului - căreia „Libertatea" i-a dat startul. Astăzi, dintre toate libertăţile dorite şi asumate, aceasta pare să fie cea mai pe deplin trăită. Ea este pavăza unui drum care nu riscă să o ia pe scurtăturile autoritarismului, chiar cu riscul unor exagerări. Cum spu-neam, debuturile libertăţii cuvântului nu au încă o istorie a lor. Poate că acum e momentul ca cineva să o facă. Fără acest amănunt, tot ceea ce s-a întâmplat cu noi în ultimii zece ani va fi mai greu de înţeles.