Mărturisesc faptul că până în ultimul moment am avut convingerea că ataşamentul faţă de ciolan va fi mai puternic decât orgoliul şi că PSD va accepta afrontul şi umilinţa cu preţul rămânerii la guvernare şi la beneficiile ei. Iată, însă, că realitatea – totdeauna contradictorie – m-a infirmat. Nemaiavând cum să dea înapoi, după toate declaraţiile belicoase puse pe piaţă, Geoană şi compania au fost obligaţi să convertească pragmatismul în demnitate şi să confirme valabilitatea strategiei puse la cale în laboratorul politic de la Cotroceni.

Prin retragerea demnă a PSD-ului, Băsescu a obţinut ceea ce şi-a dorit de la bun început: un guvern monocolor. Un guvern fără crize interne şi fără controverse. Pentru că una e „partidul lui Băsescu” şi alta „partidul lui Vanghelie”. Asta face şi diferenţa de fond între eficienţa cu care se iau decizii şi se aplică în cele două formaţiuni. În timp ce primul are un lider legitim şi autoritar, cel de-al doilea colcăie de grupuri de interese divergente şi de autorităţi conjuncturale.

Ieşirea PSD de la guvernare reprezintă, în ultimă instanţă, şi soluţia ieşirii dintr-o criză politică ce s-ar fi accentuat pe măsura apropierii termenului scrutinului prezidenţial. Guvernul va avea posibilitatea să acţioneze unitar şi concertat pe obiectivele propuse – între care cel principal este obţinerea unui nou mandat pentru Traian Băsescu.

Pentru PSD soluţia pare să fie de două ori păguboasă. Odată pentru că pierde orice control asupra mecanismelor de influenţă electorală. A doua oară, pentru că pleacă în campanie cu handicapul unei co-guvernări în care nu a reuşit să facă nimic prin care să se legitimeze ca o componentă progresistă şi eficientă a acesteia. Poziţia lui Geoană la vârful partidului este departe de a se consolida. Din contră, el va avea de suportat resentimentele acelei părţi din partid care a fost îndepărtată de la pârghiile de putere prin decizia luată la vârf şi prin faptul că, din opoziţie, nu mai are ce oferi clientelei proprii.

Va fi un bun prilej pentru cei care s-au opus participării la guvernare să contraatace şi să pună în evidenţă erorile în serie înfăptuie pe parcurs şi subminarea avantajelor electorale pe care le-ar fi putut aduce rămânerea în opoziţie.