Vreme de cinci cicluri electorale au fost la modã locomotivele politice cu aburi. Acestea erau plasate pe ºina prezidenþialã, iar rolul lor era de a trage partidele aferente cât mai departe pe traseul procentelor. ÃŽn vagoane erau îmbarcaþi, la grãmadã, politicieni autentici ºi politicieni de umpluturã, afaceriºti în cãutare de imunitate sau de pile care sã le sporeascã cifra de afaceri, neaveniþi de toate soiurile – toþi sub umbrela „listei”.
ÃŽn linii mari, procedeul a funcþionat. Cel mai performant rãmâne Iliescu, un soi de „Pacific” care se aºternea mai greu la drum, dar când intra în linie dreaptã, bãtea orice concurenþã. O altã locomotivã a fost Vadim, una fãrã vagoane, cãlãtorii sãi fiind agãþaþi de tampoane sau cocoþaþi pe acoperiº. Pe varianta dintre abur ºi Diesel-Electric s-a postat, în 2004, Bãsescu, cel care a forþat practic intrarea la guvernare a garniturii sale. ÃŽn alte cazuri, locomotivele au stat, practic, la remorca inerþiei vagoanelor: Constantinescu n-a fost un politician de tracþiune, el a fost instalat de Alianþa Civicã în cabina conductorilor în speranþa cã va dobândi rapid experienþã de mecanic.
Cel de-al ºaselea ciclu capãtã, prin ºocul uninominalului, caracteristici aparte. Vechiul depou de locomotive e gol. Acestea au fost date ori la reparat, ori la fiare vechi. Decuplate de legislative, rolul lor scade pânã la zero. Cine va trage, totuºi, partidele?
Primul politician de tracþiune înscris în competiþie este Stolojan. El a fost desemnat – cu nodurile în gât de rigoare – de PD-L sã pompeze aburii partidului bãsescian, asumându-ºi dacã va fi cazul, rolul de premier. Stolojan este, deoacamdatã singur în depou ºi nu în calitate de locomotivã, ci în aceea de drezinã. El va trebui, cu propriii muºchi, sã punã în miºcare vehiculul care va agãþa vagoanele uninominale ºi sã le tragã spre linia de sosire a alegerilor din toamnã-iarnã. ÃŽn spatele sãu, cu portavocea în mânã, ca la canotaj, se va afla cel care-i plângea pe umãr mai acum patru ani, stimulându-l sã þinã cadenþa. Alte douã drezine de partid se pregãtesc de cursã: Geoanã ºi Tãriceanu. Deocamdatã încã îºi ung roþile ºi verificã angrenajele. Nici unul nu este prea musculos – ori cam pe asta trebuie sã te bazezi – dar ambii sunt animaþi de vechiul slogan civic: dacã singuri nu puteau face mare lucru, doar împreunã puteau reuºi! Chiar dacã evolueazã pe ecartamente diferite ºi nu se cãlãuzesc dupã aceleaºi semnale, ei au de întâmpinat aceeaºi provocare: refuzul lui Bãsescu de a-l numi pe vreunul dintre ei premier! Ca sã verifice dârzenia marinarului, trebuie sã câºtige. Iar ca sã câºtige, vor trebui sã-l batã pe Stolojan. Cum? Nimeni nu ºtie prea exact. Vãzând ºi fãcând.