„O ţară care se împrumută pentru a plăti pensii şi salarii este o ţară de mâna a doua. Trebuie să luăm bani pentru investiţii, nu ca să mâncăm” – a declarat, miercuri seara la TVR, preşedintele Băsescu, în cea de-a doua sa prezenţă pe micul ecran de stat, după lungul autoexil spre ecrane marginale. Această declaraţie dezvăluie o dramă personală: neconcordanţa dintre propriile calităţi şi aspiraţii şi obiectul muncii. Au mai trăit şi alţi lideri politici această condiţie sfâşietoare. Unul dintre ei a fost cel care considera că existenţa lui – sfârşită tragic la zidul din Târgovişte – reprezintă un fenomen care se produce odată la o mie de ani...

Sâcâit de întrebările moderatorului care se inspira din mail-urile telespectatorilor venite pe adresa emisiunii, Băsescu a adoptat o atitudine ofensivă. Pleacă medicii? N-au decât. Şi aşa sunt prea mulţi. Învăţătorii şi dascălii au salarii mici? Eu când m-am angajat la Navrom aveam salariul mai mic decât femeia de serviciu. Astăzi, după 30 de ani, am crescut de la 600 de lei la 6000. Peste 30 de ani va avea şi dascălul o leafă mai mare. Bref: oamenii au greutăţi, dar n-avem ce face! Datorită celor care s-au jucat cu măririle de salarii sau a punctelor de pensie, vom continua în următorii ani să ne împrumutăm pentru a le plăti. Până când? – întreabă moderatoarea. Preşedintele ridică din umeri, semn că habar n-are. Dar conchide cu amărăciune: „O ţară care se împrumută ...”

Din păcate pentru dânsul şi pentru cota sa de popularitate preşedintele n-a prea avut răspunsuri valabile. Şi chiar dacă l-a urecheat pe Boc pentru afirmaţia pripită că la anul s-ar putea majora cu 10% salariile din care se taie acum 25% (însă doar dacă se anulează al 13-lea salariu!), n-a fost dispus să spună tranşant dacă guvernul ăsta este bun sau nu. Să aşteptăm până în septembrie, când le-am dat termen! Dacă nu-şi fac temele cu restructurarea, vor zbura!

Ca un veritabil preşedinte de mâna întâi al unei ţări „second hand”, Traian Băsescu nu-şi asumă nimic: nici situaţia dificilă, intervenită în absenţa oricărei strategii de combatere a efectelor crizei, nici incompetenţa crasă a guvernului, nici slăbiciunea evidentă şi lipsa de autoritate a premierului, nici restructurarea administrativă care nu s-a făcut. Ba, chiar, sare în apărarea păgubosului brand al Elenei Udrea: grădina din Carpaţi, asta e, aici au crescut valorile României. Doar nu era să-l punem pe Dracula? Cât despre costul „foii verzi”, a refuzat orice comentariu, semn că îşi cauţionează favorita în orice situaţie, şi la bine şi la rău.
N-ar fi fost Traian Băsescu dacă n-ar fi aruncat, miercuri seară, şi câteva săgeţi la adresa jurnaliştilor plătiţi de moguli să denigreze ţara, nu guvernul sau pe preşedinte, şi în direcţia unor miliardari nesimţiţi, confundându-l pe Niculae de la Braşov cu Nicolae de la Zimnicea. Ce să-i faci, când sunt prea mulţi, începi să-i încurci.

Una peste alta o prestaţie tipică pentru acelaşi preşedinte de prima mână, confruntat cu o realitate de mâna a doua ...