Dacă pentru mai toate poziţiile importante din structura de putere ce va rezulta după alegerile din iarnă s-au declanşat competiţii, apărând sub reflector mai mulţi sau mai puţini candidaţi, una singură nu a fost supusă acestui proces: cea de viitor preşedinte al PSD.Până la tranşarea chestiunii, la recentul Congres extraordinar al PSD, subzistă varianta că, în cazul în care nu se va decide, ireversibil, să candideze la - teoretic - cea mai înaltă funcţie în stat, cea de preşedinte, Adrian Năstase va continua să rămână la cârma partidului şi după alegeri, într-o poziţie ce i-ar fi permis ca, automat, să redevină premier, dacă PSD-ul ar câştiga legislativele. Prin hotărârea unanimă a Congresului, dl Iliescu a fost solicitat să revină la cârma partidului, după încheierea mandatului de preşedinte. Cu toate nazurile pe care le-a făcut mai multă vreme, nu cred că dl Iliescu va rămâne insensibil la solicitare, mai ales după ce partidul i-a înde plinit şi cea mai recentă exigenţă - aceea de a-i face oferta şi în scris. Preşedintele a dat deja - tot în scris - un răspuns favorabil acelei solicitări, chiar dacă în fapt o va face mai târziu decât îşi doresc reprezentanţii PSD, dornici să conteze pe aportul său de campanie o perioadă mai îndelungată. S-ar putea, însă, spune, că odată cu acest pas se închide dosarul succesiunii la cea mai înaltă funcţie în partid, indiferent dacă ea va avea loc ad-hoc, printr-un transfer de putere, sau statutar, prin decizia unui alt congres extraordinar. Dar dacă - pentru că întotdeauna există un dacă? Dacă Adrian Năstase devine preşedinte şi dl Iliescu se răzgândeşte, nemaifiind dornic să se înhame într-o funcţie executivă, cum a mai şi spus-o, de altfel? Cine sunt cei care ar putea întruni sufragiile pentru a candida pentru această funcţie? Cine ar îndreptăţi, într-o mai mare măsură, o asemenea aspiraţie? Constatăm că, la umbra celor doi lideri - Iliescu şi Năstase - în ograda partidului n-a prea mai crescut nimic. Sau nu a crescut, în măsura în care ar fi cineva îndrituit să spună: eu pot fi acela! Abia o situaţie de acest gen poate naşte o criză gravă în partid, criză pe care veleitarismul şi interesele din numeroasele grupări formate în ultima vreme ar putea-o alimenta până spre un final cu consecinţe demne de luat în seamă.