Nu se putea împrejurare mai potrivitã pentru anunþul candidaturii la preºedinþie, decât recenta vizitã a premierului Nãstase la Washington ºi New York. Chiar dacã nu ºi-a programat o astfel de manevrã, ea s-a produs la locul ºi momentul potrivit. Pentru cã vizita în State se dorea - ºi a reuºit - sã fie un apogeu al prezenþei internaþionale a premierului, eclipsat o bunã perioadã de atribuþiile constituþionale ale preºedintelui. Cu acest prilej, Nãstase a obþinut ºi consacrarea - e drept, uºor întârziatã a unei primiri oficiale la Casa Albã ºi a unei discuþii de jumãtate de orã în Biroul Oval. Ceea ce închide definitiv gura celor care susþineau cã, datoritã pilelor inverse ale ambasadorului Guest, cu care a avut relaþii constant tensionate, premierul ar fi avut un soi de embargou la cel mai înalt etaj al administraþiei americane. Primirea pe care i-a fãcut-o Bush nu numai cã n-a fost protocolarã, dar a ºi iniþiat un soi de camaradenie de obiective ('amândoi au alegeri în aceastã toamnã') ceea ce l-a ridicat în grad pe Nãstase, conferindu-i totodatã ºi o binecuvântare implicitã pentru demersul sãu prezidenþial. Aºa încât anunþul sãu a venit aproape logic, rezerva de 5% pe care ºi-a luat-o premierul (necesarã 'discutãrii' subiectului cu colegii) nefiind de naturã a arunca vreo umbrã asupra intenþiilor sale.În aceste condiþii, lansarea candidatului PSD devine o simplã formalitate, pe care Congresul din 29 august nu va face decât sã o valideze, excluzând ideea vehiculatã în ultima vreme, a unor alegeri interne. Acestea rãmân valabile, dar pentru eºaloanele inferioare, în special la nivelul organizaþiilor judeþene.Vizita în America se dovedeºte a fi importantã nu numai sub aspectul relaþiilor bilaterale (cele economice - dupã spusele lui Bush - rãmânând a fi decise la nivelul investitorilor), ci ºi din acela al perspectivelor politice interne. O candidaturã de 95%, anunþatã din America ajunge în România la nivelul de 100/100!