Până nu demult mi se părea aproape imposibil ca românii să renunţe cu prea multă uşurinţă la tradiţia bradului de Crăciun. A celui adevărat, mirosind a cetină şi împrăştiind în jurul său aura misterului biblic.
Cred că m-am înşelat. Este al doilea an în care, în pofida unor restricţii serioase faţă de cantitatea de brazi sacrificaţi pe altarul obiceiurilor, foarte mulţi au rămas nevânduţi. Nici măcar preţurile de dumping nu i-au convins pe cei care nu se aprovizionaseră cu acest accesoriu din motive economice astfel încât unica soluţie a rămas abandonarea lor prin pieţe sau folosirea lor pe post de combustibil de ocazie.
Nimic mai trist decât tabloul 'cadavrelor' acestor mândri copaci, de care nimeni nu mai pare să aibă nevoie, smulşi de la locul lor, unde şi-ar fi îndeplinit pe deplin rolul de santinele ale aerului curat.
Motivul, îmi place să cred, este acela că tot mai mulţi români îşi dau seama că pentru o noapte de bucurie nu merită să se sacrifice păduri întregi, cărora le vor trebui decenii ca să-şi ocupe locul pe care li l-a lăsat rostul profund al naţiunii. Că obiceiul nu e cu nimic mai puţin plăcut în prezenţa unor simboluri, fie ele şi din plastic, importantă fiind starea de spirit şi credinţa că valoarea este aceea din sufletele noastre!
Mi-aş dori ca 2006 să devină primul an al unei veritabile campanii de apărare a pădurii şi a brazilor, de protejare a mediului ambiant, tot mai vulnerabil în faţa agresiunilor necontrolate de tot felul. Mi-aş dori ca toţi cei care simt nevoia să se afle pentru câteva momente în faţa brazilor adevăraţi să facă mai degrabă efortul de a merge ei spre aceştia, în loc să-i aducă, în această formă brutală şi ilogică, în casa lor.
Vom fi, atunci, mai în acord cu propria noastră natură şi cu bucuriile pe care ni le rezervă aceasta în fiecare moment, şi nu doar într-o noapte din an.