Pânã nu demult mi se pãrea aproape imposibil ca românii sã renunþe cu prea multã uºurinþã la tradiþia bradului de Crãciun. A celui adevãrat, mirosind a cetinã ºi împrãºtiind în jurul sãu aura misterului biblic. Cred cã m-am înºelat. Este al doilea an în care, în pofida unor restricþii serioase faþã de cantitatea de brazi sacrificaþi pe altarul obiceiurilor, foarte mulþi au rãmas nevânduþi. Nici mãcar preþurile de dumping nu i-au convins pe cei care nu se aprovizionaserã cu acest accesoriu din motive economice astfel încât unica soluþie a rãmas abandonarea lor prin pieþe sau folosirea lor pe post de combustibil de ocazie. Nimic mai trist decât tabloul 'cadavrelor' acestor mândri copaci, de care nimeni nu mai pare sã aibã nevoie, smulºi de la locul lor, unde ºi-ar fi îndeplinit pe deplin rolul de santinele ale aerului curat. Motivul, îmi place sã cred, este acela cã tot mai mulþi români îºi dau seama cã pentru o noapte de bucurie nu meritã sã se sacrifice pãduri întregi, cãrora le vor trebui decenii ca sã-ºi ocupe locul pe care li l-a lãsat rostul profund al naþiunii. Cã obiceiul nu e cu nimic mai puþin plãcut în prezenþa unor simboluri, fie ele ºi din plastic, importantã fiind starea de spirit ºi credinþa cã valoarea este aceea din sufletele noastre! Mi-aº dori ca 2006 sã devinã primul an al unei veritabile campanii de apãrare a pãdurii ºi a brazilor, de protejare a mediului ambiant, tot mai vulnerabil în faþa agresiunilor necontrolate de tot felul. Mi-aº dori ca toþi cei care simt nevoia sã se afle pentru câteva momente în faþa brazilor adevãraþi sã facã mai degrabã efortul de a merge ei spre aceºtia, în loc sã-i aducã, în aceastã formã brutalã ºi ilogicã, în casa lor. Vom fi, atunci, mai în acord cu propria noastrã naturã ºi cu bucuriile pe care ni le rezervã aceasta în fiecare moment, ºi nu doar într-o noapte din an. |