În fiecare an, mijlocul lunii iunie este întâmpinat cu sentimente diferite de cãtre variatele categorii de participanþi la evenimentele care au pus sub semnul întrebãrii autenticitatea schimbãrii din decembrie.
Practic, pachetul ‚13-15’ este analizat Âşi evaluat fĂŁrĂŁ a se Ăžine cont de specificul fiecĂŁreia dintre cele douĂŁ etape care l-au compus. Pentru cĂŁ a fost, mai ĂŽntâi ‚cauza’ – 13 iunie, iar apoi ‚efectul’ – 14-15 iunie. De regulĂŁ, situaĂžia este interpretatĂŁ dupĂŁ cum convine mai bine: ori suprasolicitând ziua de 13, ori ignorând-o Âşi focalizând asupra urmĂŁrilor din 14-15 iunie. Privite ĂŽn ansamblu Âşi fĂŁrĂŁ patimi sau resentimente, cele trei zile de zguduire a echilibrului fragil de dupĂŁ RevoluĂžie, au ĂŽnsemnat Âşi o probĂŁ a rezistenĂžei clasei politice la ĂŽncercĂŁrile la care este supusĂŁ democraĂžia. ‚14-15’ n-ar fi fost posibile fĂŁrĂŁ ‚13’, iar ‚13’ nu s-ar fi produs dacĂŁ tensiunile acumulate ĂŽn cele cinci luni precedente ar fi avut vreo altĂŁ cale de defulare. Practic, disputa s-a dus ĂŽntre câºtigĂŁtori, beneficiarii direcĂži ai RevoluĂžiei – ‚legitimi’ – Âşi cei care au reacĂžionat cu ĂŽntârziere, pierzând terenul privilegiilor pe care au ĂŽncercat sĂŁ-l recupereze pe alte cĂŁi. Dealtfel, procesul care a fĂŁcut implozie ĂŽn piaÞã a ĂŽnceput cu 22 aprilie, odatĂŁ cu mitingul ÞãrĂŁnist din Aviatorilor, mutat Âşi rĂŁmas ĂŽn PiaĂža UniversitĂŁĂžii ca un avanpost ĂŽn liniile noii puteri, confirmate de alegerile din mai. Mai degrabĂŁ incomodĂŁ decât periculoasĂŁ, manifestarea din PiaĂža UniversitĂŁĂžii n-a fost lĂŁsatĂŁ, imprudent, sĂŁ se stingĂŁ de la sine. Puseul de autoritate din noaptea de 12 spre 13 a reactivat tensiunile. ReacĂžia ĂŽmpotriva reprimĂŁrii s-a transformat ĂŽntr-un soi de nouĂŁ revoluĂžie, direcĂžionatĂŁ, dupĂŁ modelul din decembrie, spre prezumtivele centre de putere. Nu existĂŁ nici o diferenÞã ĂŽntre manifestĂŁrile violente ale ‚populaĂžiei’ din 13, Âşi violenĂžele de rĂŁspuns ale minerilor, din 14. Ele se ĂŽnscriu ĂŽn acelaÂşi registru al ĂŽnlocuirii mecanismelor administrative ale statului, cu formaĂžiuni de tip paramilitar, dezorganizate sau organizate. Istoria nu lucreazĂŁ cu ‚dacĂŁ’, dar nu pot sĂŁ nu mĂŁ ĂŽntreb care ar fi fost cursul istoriei dacĂŁ grupĂŁrile anarhice care au atacat PoliĂžia, SRI-urile, MI-ul Âşi Televiziunea, ar fi ĂŽnregistrat o ‚victorie’? Care ar fi fost statutul politic al noilor revoluĂžionari, dupĂŁ un exerciĂžiu realmente democratic, precum cel din mai?
Încercarea care se face astãzi, de a clarifica lucrurile doar prin anchetarea ºi pedepsirea celor care au replicat violenþelor din 13, este una ºchioapã ºi nerealistã. ªi nelegalã, în acelaºi timp. Nu poþi sancþiona o infracþiune, absolvind o alta. Or, chiar acesta este procesul la care asistãm în prezent, proces care nu numai cã nu va clarifica lucrurile, ci va produce noi tensiuni ºi resentimente.