Prima ciudãþenie este cã Parchetul însuºi a dat NUP – Neînceperea Urmãririi Penale – în dosarul de corupþie, derivat din cel de spionaj, în care au fost cercetaþi Sereº, Nagy, Mucea, Stancev ºi Benyatov. Deci, dupã aproape doi ani de investigaþii, timp în care presa a fost alimentatã preferenþial cu fragmente semnificative din convorbirile telefonice ale inculpaþilor, din care reieºea, în general, destul de limpede, mobilul material al acþiunilor lor, procurorii vin ºi spun: sorry, n-am gãsit nimic! Nu existã prejudiciu material, nu existã corupþie! La loc comanda!
Ar trebui sã înþelegem, dacã avem puþinã minte, cã acest conclav de poeþi nu avea propensiuni materialiste. Dacã spionau o fãceau de amorul artei, sau poate, din convingere! Existã exemplul celebru al lui Richard Sorge, care spiona la japonezi pentru ruºi datoritã convingerilor sale ideologice. Sau ale unor celebri spioni ruºi care lucrau în America pe aceleaºi baze. Nu ºtiu de ce, dar credeam dispãrutã aceastã specie, într-un ev materialist ca cel în care trãim. Iatã însã cã „lotul” celor doi miniºtri, doi consultanþi internaþionali ºi câþiva înalþi funcþionari publici români contrazice ferm aceastã opinie.
În mod logic, cam aceeaºi cale ar urma sã aibe ºi dosarul de spionaj propriu-zis: fãrã prejudiciu, nema spionaj! Poate schimb de informaþii, dar nu spionaj! ªi spionaj pe ce? Pe ce ºtie toatã lumea? Pe ce, oricum, instituþiile statului trebuie sã ofere firmelor de consultanþã?
ÃŽn aºteptarea – cred cã nu prea lungã – a urmãtorului NUP, daþi-mi voie sã-mi exprim niºte uimiri. Prima este legatã de decizia Parchetului de a nu mai trimite dosarul în instanþã. Dupã ce ai lucrat pe brânci la el, doi ani, pare cam ciudat sã renunþi, aºa, de bunã voie.
A doua þine de ecoul acestei renunþãri: nici douã zile nu au þinut comentariile. Dupã care s-au stins brusc. De parcã cineva le-a acoperit cu o prelatã. Nici unul dintre inculpaþi nu ºi-a exprimat satisfacþia sau nemulþumirea faþã de caznele prin care au trecut. Nici unul nu s-a revoltat, ameninþând cã va cere daune. Toþi au tãcut mâlc. De parcã ar fi avut o înþelegere. Ori chiar au avut? Nu ºtiu de ce, dar mi se pare cã o firmã multinaþionalã de calibrul lui First Boston n-ar fi putut sã accepte implicarea sa într-un asemenea scandal fãrã sã reacþioneze. Nu sunt adeptul teoriei conspiraþiei, dar prea mi se pare cã, în spatele justiþiei s-au fãcut niºte înþelegeri, dinmedii sau înalte raþiuni de stat (care ar fi alea?). Cum nu e prima datã, rãmân nedumeririle.
|
| Accesari:
3093
|
Adauga o opinie