Un ziar lansează o campanie publicistică: preşedintele ar fi fost racolat de KGB pe vremea studenþiei. Tămbălăul e major până când se constată că martorul principal nu există. ªi atunci intervine bomba: serviciul de informaþii, aservit puternicilor zilei, i-a pus sub urmărire pe ziarişti. Atât de pe faþă, atât de lipsit de profesionalism, vorba directorului SRI, încât cei filaþi nu numai că se prind, dar mai au şi timpul să-i deconspire spectaculos pe urmăritori. Gafa unora şi abilitatea altora (sau viceversa?) relansează scandalul tocmai în momentul în care dădea semne de sleire. SRI îşi pune cenuşă în cap i zice că nu gazetarii erau obiectivul, ei se nimeriseră doar între þintă şi camera de luat vederi. Cin'să creadă ? Numai că, privite cu mai multă atenþie şi nu doar prin prisma potrivelilor, lucrurile se complică. Şi se complică tocmai pe fondul unei stări de lucruri în care, pe tărâmul numeroaselor noastre servicii secrete, se poartă o luptă surdă de culise, dublată de interesele altor servicii, la fel de secrete, dar mai puþin naþionale. Coincidenþa cea mai mare e că exact cu două săptămâni înaintea deconspirării, întreaga conducere a departamentului de filaj din SRI fusese destituită, cei licenþiaþi găsindu-şi loc pe ici pe colo. Pe cât de clară în aparenþă, pe atât de suspectă în esenþă această povestire cu epoleþi pe sub haina şi cu interesele pe sub masă. Un război fără câştigători, dar cu o mare victimă: cetăþeanul simplu, aruncat de evenimente în cea mai neagră confuzie.