În economia de piaþã modestia nu mai e la modã ºi una dintre componentele principale ale marketingului pare sã fie transformarea persoanei managerului într-un permanent subiect de discuþie publicã, "înjurã-mã, laudã-mã, dar vorbeºte de mine" - a fost rugãmintea pe care un om de afaceri i-a adresat-o amicului sãu, ziarist, ºtiind bine, ca om de cifre, ce mult înseamnã (transformatã în dolari) publicitatea gratuitã provenitã din scandalurile sau can-can-urile de presã. Ar fi însã total greºit sã ajungem la concluzia cã toþi oamenii de afaceri doresc din rãsputeri sã se vorbeascã despre ei (pânã la urmã, prezenþa în paginile gazetelor riscã sã afecteze afaceri în care e necesarã discreþia) ºi pot sã vã garantez cã existã o categorie consistentã de astfel de oameni care tac ºi fac. Care-ºi vãd de treabã, construind de zor edificiul unei economii racordate la exigenþele majore ale pieþei. Despre unul dintre ei vreau sã vã pomenesc acum, deoarece cazul sãu mi se pare exemplar pentru un mod de acþiune eficient ºi responsabil. Dl Marin Rãdulescu este directorul general al Textil-Cotton. A fost funcþionar superior în Ministerul Industriei Uºoare. A lãsat baltã un scaun comod ºi, cu o mânã de oameni pricepuþi, a luat totul de la zero. S-a îndatorat la bãnci care au avut încredere în el, a cumpãrat teren ºi a construit o fabricã modernã în care produce confecþii de toate tipurile cu oameni puþini ºi bine plãtiþi. A achitat creditele (cu rate de dobânzi exorbitante) ºi acum lucreazã în folosul acþionarilor sãi, exportând anual de sute de milioane de dolari. Este un discret ºi eficient sponsor de culturã ºi are proiecte de dezvoltare ambiþioase. Sunt sigur cã n-aþi auzit de el sau dacã aþi auzit sunteþi de prin preajma Textil-Cottonului. Sunt însã sigur cã despre experienþa pusã în joc ºi despre eficienþa sistemului creat veþi mai auzi.