A ĂŽnceput numĂŁrĂŁtoarea inversĂŁ a celor 100 de zile care ne despart de scrutinul prezidenĂžial. Pentru prima datĂŁ ĂŽn istoria de douĂŁ decenii a restituirii democraĂžiei, aceastĂŁ rundĂŁ de alegeri se desfĂŁÂşoarĂŁ de sine stĂŁtĂŁtoare, desprinsĂŁ de "vagoanele" localelor sau legislativelor.

Dacã ar fi sã ne luãm dupã litera ConstituÞiei, desemnarea preºedintelui ar trebui sã fie aproape o formalitate, faÞã de Încãrcãtura de mize pe care o deÞin legislativele, cele care desemneazã configuraÞia puterii din urmãtorii patru ani. Preºedintele n-ar trebui sã fie decât acel veghetor la corecta desfãºurare a relaÞiilor dintre puteri ºi un mediator al eventualelor crize.

Cã nu este aºa, a fost evident Încã de la prima rundã, din 1990, când, de altfel, Ion Iliescu a ºi configurat practic rolul ºi atribuÞile preºedintelui, conferindu-le o anvergurã considerabil mai mare decât cea constituÞionalã.

În toate cele cinci runde mixte de pânã acum, candidaþii la Preºedinþie au reprezentat "locomotivele" intereselor partidelor, situându-se constant în avantaj faþã de acestea în sondajele de opinie. O caracteristicã a sistemului a fost aceea cã atât sumele destinate campaniei cât ºi echipele au fuzionat adeseori, acþionând ca un tot din care s-au extras oportunitãþile.

Alegerile din Noiembrie sunt pentru prima datã o exclusivitate prezidenÞialã. O primã caracteristicã pe care analiºtii o intuiesc deja este aceea cã sumele care se vor cheltui cu acest prilej pentru campanie vor fi considerabil mai mari ºi vor bate toate recordurile de pânã acum. ObÞinerea funcÞiei supreme reprezintã miza majorã a celor trei partide care κi Împart ºansele ºi este de aºteptat ca Învingãtorul sã fie cel care va face jocurile ce urmeazã. Evident, principala bãtãlie se va duce Între actualul preºedinte, a cãrui candidaturã este dictatã de necesitatea supravieÞuirii politice ºi ºeful partidului cu care cel al lui Traian Bãsescu Împarte "grijile" unei guvernãri destul de incomode, dar indispensabile pentru angrenarea logisticii electorale. Cu toate demersurile care dau drept sigurã ruperea coaliÞiei, aceasta va merge Înainte, cel puÞin pânã la alegeri. Soarta ei va fi hotãrâtã de Învingãtor. Dacã va fi Bãsescu, acesta nu va ezita sã-ºi punã În aplicare vechiul plan al alegerilor anticipate, care sã-i confere posibilitatea formãrii unui guvern monocolor. Dacã va fi Geoanã, cel mai probabil se va deschide portiÞa unei alte coaliÞii, ºi aruncarea, din nou, a democraÞilor În opoziÞie. Despre varianta Antonescu, oricât ar fi de simpaticã, nu prea are rost sã vorbim.

A Început numãrãtoarea inversã ºi, odatã cu ea, manevrele de finanÞare a campaniei. Una dintre acestea rãmâne rectificarea bugetarã care alocã sume importante ministerelor sau departamentelor din care aceºti bani se pot scurge, prin clientela politicã, spre bugetele de campanie.