Este a doua sau a treia oară când privatizarea BCR-ului cade din cauză că APAPS nu reuşeşte să-i găsească un "mire" pe măsură: adică un investitor strategic, dispus să achiziţioneze pachetul majoritar al celei mai importante bănci din România! Ce se întâmplă? De ce n-o vrea nimeni? Are defecte ascunse, pe care le ştiu doar cunoscătorii? Şi de ce nu ajungem la vorba premierului: e o bancă bună, care face profit, de ce s-o mărităm oricum? Dl Năstase are, pe fond, dreptate. Dânsul nu ne spune, explicit, că vânzarea BCR-ului nu e o idee fixă a dlui Muşetescu, ci o solicitare expresă din partea FMI.  Domnii de la Washington condiţionează viitoarele noastre colaborări (eliberarea câte unei noi tranşe din acordul stand-by) de câteva operaţiuni pe care ei le consideră esenţiale: privatizarea BCR şi înlăturarea câtorva mari "găuri negre" din industrie. Între ele există o legătură pe care FMI-ul vrea s-o rupă: BCR-ul este puşculiţa la care recurge, de regulă, Executivul. Când e strâns cu uşa de sindicaliştii de la Braşov, de la Reşiţa, de la Hunedoara şi din alte câteva locuri. Atunci, premierul sau ministrul Industriei, sau preşedintele APAPS pune mâna pe telefon şi-l sună pe dl Dănilă:  "Mai dă-le, dom'le, o gură de oxigen ăstora!" Şi dl Dănilă le dă, pentru că amintiţii domni sunt şefii lui, atâta timp cât pachetul majoritar de acţiuni aparţine statului.  Dacă privatizăm BCR-ul, atunci noua conducere nu mai are nici un motiv să facă sluj şi să pompeze pagubă în conturile proprii. În felul ăsta, gândeşte FMI-ul să rezolve o problemă de nerezolvat de cel puţin 13 ani. Numai că tot FMI-ul vine cu ideea unui "investitor strategic" care să ia 51% din acţiuni. Or, un astfel de investitor nu poate fi decât unul străin. Oare aşa să fie? Chiar nu există în ţară banii necesari privatizării BCR-ului? La cât s-a furat şi s-a deturnat, mi-e greu să cred. Probabil că banii ăştia nu se află într-un singur buzunar. Sunt în mai multe. Mă întreb, ca neofitul, de ce nu încearcă APAPS-ul să lanseze o ofertă publică de privatizare a BCR-ului către toţi românii? Cine n-ar vrea să cumpere acţiuni la cea mai mare bancă românească? Care, în felul acesta, ar rămâne românească, fără ca, însă, să o mai facă dependentă de guvern? Întreb, nu dau cu parul!