Nici nu mi-am dat seama cã au trecut deja 15 ani de la ultima vizitã a unui preºedinte român în Siria.
Iliescu l-a vizitat pe tatãl actualului preºedinte, Hafez El Assad, în 1993, în cadrul unui turneu care a mai cuprins Emiratele Arabe Unite ºi Libanul. Atunci, încã, Siria avea ceva dintr-o þarã aflatã sub stare de asediu. ÃŽmi amitesc amãnuntul picant cã de la hotel pânã la noul palat prezidenþial – neterminat, dar deschis în mod excepþional pentru aceastã vizitã, deºi nu dispunea încã de toalete! – microbuzul ziariºtilor a fost percheziþionat cu minuþie de vreo ºapte ori. Sau cã la dineul oferit de gazde, pe sub tunicile albe ale ospãtarilor se ghiceau tocurile pistoalelor. Assad-tatãl n-a supravieþuit prea mult acestei vizite. Fusese considerat unul dintre prietenii apropiaþi ai lui Ceauºescu ºi primirea fãcutã succesorului aratã cã nutrea speranþa cã relaþiile strânse din acea perioadã ar mai putea fi continuate, mai ales cã o bunã parte din economia sirianã era legatã de lucrãri ºi de echipamente româneºti. Marele combinat petrochimic de la Banyas fusese construit de români ºi era încã în garanþie. Pentru Assad era destul de greu de înþeles de ce Iliescu nu mai poate ce putea Ceauºescu ºi de ce, odatã stabilite niºte înþelegeri la nivel înalt, punerea lor în practicã era tãrãgãnatã sau abandonatã. Miza economicã era importantã pentru regimul Assad care menþinea þara încã într-un soi de stare de asediu, aproape 70% din buget mergând spre apãrare ºi securitate. Pentru noi, veniþi dintr-o proaspãtã democraþie, restricþiile ºi atmosfera din Damasc aminteau izbitor cu cea din care ieºisem în 1989.
Vreo 7 - 8 ani mai târziu, când am vizitat în calitate privatã Siria, decorul era substanþial schimbat. Preluând puterea, Bashar El Assad începuse sã mai cureþe din vechea gardã, înconjurându-se de oameni cu viziuni mai moderne. Siria începuse, timid dar consecvent, sã iasã din izolarea paranoicã a conflictelor din zonã. Se deschiseserã canale turistice, care se loveau însã de precaritatea infrastructurii ºi a dotãrilor. Cu un potenþial turistic excepþional – vestigiile sale istorice sunt comparate cu cele ale Greciei sau Turciei –Siria începea sã se deschidã pieþei internaþionale, prezentând realitatea unei civilizaþii asupra cãreia dominaþia francezã îºi pusese o amprentã solidã ºi care rezistase încercãrilor din lungii ani de dictaturã ºi de rãzboi.
Vizita lui Bãsescu la Damasc, pe cât de neaºteptatã, pe atât de binevenitã, ar putea avea efecte considerabile în condiþiile actualei crize. România a rãmas cu un potenþial de relaþii umane remarcabil în lumea arabã. Zecile de mii de specialiºti ºi de oameni cu poziþii de rãspundere în guvernele þãrilor lor, au studiat în România sau sunt legaþi de aceasta prin relaþii de familie. Avem o diasporã demnã de luat în seamã, chiar dacã este compusã aproape în exclusivitate din femei. ÃŽn cursul mai tuturor vizitelor efectuate de preºedinþi români în aceste zone li s-a cerut la unison sã revigoreze acest tip de relaþii, sã fie reluate ºi întãrite. Ca ºi în cazul lui Iliescu ºi Constantinescu, posibilitãþile de care dispune Bãsescu sunt reduse. Asta nu înseamnã cã nu poate – dacã doreºte cu adevãrat sã facã ceva. Cu atât mai mult cu cât el însuºi este legat de acest perimetru, mãcar prin amintirea escalelor pe care le fãcea prin porturi. Am înþeles acest lucru ºi din includerea în programul sãu a unei vizite în bazarul din Damasc, periplu care trebuie sã-i fi trezit nostalgii acute, din vremuri în care era mai liber ºi mai puþin urmãrit de ochiul vigilent al presei. Cea care n-a dorit, de data asta, decât un lucru: ce-a discutat cu Assad. Despre Hayssam, bineînþeles. ªi bineînþeles cã n-a aflat nimic.