Vedem o grãmadã de filme americane despre justiþie ºi despre modul în care, în cea mai avansatã democraþie din lume, se asigurã sãnãtatea societãþii prin pedepsirea celor vinovaþi ºi prin lasarea în libertate a celor nevinovaþi. Le vãd nu mai casnicele, ci ºi procurorii, judecãtorii ºi avocaþii de pe la noi, care împrumutã ºi ei ce pot din tehnica actului de justiþie. În momentul de faþã, împrumuturile se rezumã la recuzitã ºi la mediatizare. E ºi ãsta un pas înainte, faþã de tãcerea de gheaþã care însoþea actul de justiþie din vremea comuniºtilor, când în presã ajungeau doar douã lucruri: arestarea ºi condamnarea. Plus, acolo unde era cazul, ºi se cerea, implicarea opiniei publice, înfierarea actelor antisociale ºi elogierea justiþiei. Care justiþie se caracteriza, mai ales, prin faptul cã, de cât sã lase un vinovat în libertate, mai bine bãga la zdup zece nevinovaþi. Acum este - sau ar trebui sã fie - invers Justiþia românã ºi-a încetinit ritmul, teoretic pentru a cântãri mai bine faptele. Un proces nu se mai defãºoarã cât ai bate din palme, decât dacã inclulpatul e vreun pârlit oarecare. Dacã e VIP, atunci beneficiazã de toatã deferenþa, este plimbat pe la parchet doi - trei ani, dã declaraþii la venire ºi la plecare puhoiului de reporteri care fac de strajã în faþa ºi în spatele instituþiei, îºi exprimã încredere în justiþie, care, la rândul sãu îºi exprimã încrederea în inculpaþi ascultându-le pãsurile ºi respectându-le prezumþia de nevinovãþie ºi sancþionând viciile de procedurã ale procurorilor. Sunt spectacole - maraton, care dau o pâine bunã de mâncat presei ºi subiecte de dezbãtut pensionarilor din Ciºmigiu. Aici i-am bãtut cu siguranþã pe americani. Suntem chiar mai democraþi ca ei. Uitaþi-vã, de pildã, ce au fãcut ei ei cu Philip Bloom, partenerul domnului Baltazar ºi ghidul, prin America, al câtorva preºedinþi români: l-au umflat la scara avionului acum vreo câteva luni. Am mai auzit de el doar deunãzi, când ºi-a recunoscut faptele pentru care a fost acuzat (la noi nu face nimeni greºeala asta!). Cã a dat mitã unor administratori americani din Irak, ca sã obþinã niºte contracte! Pãi la noi ar râde ºi cu fundul colegii, de nefericitul care ar comite o astfel de nerozie. Noroc însã cã noi nu suntem americani. ªi nici nu aveam ºanse de a deveni prea curând...