Ca tot românul care se pricepe la fotbal, permiteþi-mi ºi mie sã fac câteva comentarii pe marginea evenimentului curent care, pânã la un punct – acela al eliminãrii din competiþie – ne-a inflamat ºi pe noi, de la mic la mare.
Sub impactul dezamãgirii produse nu atât de eliminare, cât de jocul slab al naþionalei noastre, s-a emis o sumedenie de sentinþe, cele mai multe nedrepte. Pentru cã nu am fost judecãtori cu mintea, ci nu inima. A fost ca un soi de trãdare în dragoste: noi v-am iubit ºi voi ne-aþi trãdat!
Nu v-am trãdat. Am fãcut ce-am putut! Ar fi trebuit sã ne rãspundã. Ar trebui sã fim naivi ca sã ne închipuim cã bãieþii noºtri n-ar fi dorit sã-i batã pe olandezi ºi sã meargã mai departe. Nici cu Piþurcã n-aº fi prea aspru: asta poate ºi el! Ãsta e nivelul intelectual ºi social – al jucãtorului de fotbal ºi barbut. Piþurcã, în calitate de antrenor, este un om cu studiile fãcute la seral, fãrã a depãºi liceul, în timp ce oameni ca Hiddink, Loew sau Van Basten sunt absolvenþii celor mai strãlucite universitãþi ale fotbalului. Credeþi cã Piþurcã n-ar fi vrut ºi el sã se bucure mãcar de onorurile de care are parte Terim?
Asta e una dintre prbleme. Cea de-a doua þine de „etica ºi echitatea” fotbalului. Prin rezultatul de joi seara, fotbalul european se curaþã de întâmplãri ºi avanseazã pe drumul normalitãþii. O Turcie sau o Rusie în finalã n-ar fi fãcut decât sã ridice semne de întrebare asupra seriozitãþii ºi garanþiilor de calitate ale unui Campionat European. ÃŽntr-o lume în care existã 6-7 superputeri ale fotbalului (dintre care doar Anglia a lipsit) titlu nu poate sã revinã unui outsider. Deºi regulamentul FIFA asta stimuleazã: bafta! Loviturile de la 11 metri îi penalizeazã pe ghinioniºti, nu dau câºtig de cauzã celor mai buni. O victorie autenticã nu poate fi obþinutã decât în teren, la nevoie prin rejucare. Episodul devenirii Greciei campioanã Europeanã, o campioanã absurdã ºi inexplicabilã, n-a fãcut decât sã punã semnul întrebãrii asupra unei competiþii care ar trebui sã promoveze valoarea absolutã. Finala dintre nemþi spanioli este una fireascã, de justiþie. Sunt selecþionatele unor þãri unde fotbalul est o industrie, o ramurã economicã, unde campionatul intern este o competiþie de anduranþã la finele cãreia triumfã cei mai buni. Tot respectul pentru strãdania turcilor ºi a ruºilor. Dar succesele au fost expresia unei autodepãºiri conjuncturale. Lumea iubeºte surprizele ºi îi aplaudã pe cei mai slabi când le dau peste nas celor puternici. Dar asta nu poate sã devinã o regulã. De aceea spun cã finala de duminicã reprezintã o reintrare în normalitate. Va fi o confruntare între cele douã mari curente europene: sobrietatea ºi eficienþa anglo-saxonã, ºi iscusinþa ºi fantezia latinã. ÃŽndrãznesc sã spun cã va fi un meci-lecþie.
P.S. N-aº vrea sã fiu ipocrit ºi sã spun cã nu m-aº fi bucurat dacã – prin absurd – România ar fi câºtigat titlul european. Ar fi fost însã o farsã... Din care n-am fi câºtigat mare lucru.
|
| Accesari:
2731
|
Adauga o opinie