În stilul sãu inimitabil, Mircea Dinescu cântã de pe acum prohodul guvernãrii þãrãniste, fiind de pãrere cã bafta istoricã a acestui partid este de a ajunge la putere câte o datã la 50 de ani ºi de a pleca de acolo în acelaºi mod - cu coada între picioare.
La cât l-a bãlãcãrit poetul pe colegul sãu de CFSN Iliescu, pe când acesta s-a aflat în fruntea bucatelor, te-ai fi aºteptat ca agenþii schimbãrii din '96 sã-i cadã cu tronc pentru vecie. Nu s-a întâmplat aºa, ºi nu din cauza lui Dinescu, persoanã care poate cel mult sã-i enerveze pe reprezentanþii istoricului partid. Ci din cauza þãrãniºtilor înºiºi, atinºi ºi ei de paranoia puterii ºi de iluzia cã au ajuns pe culmea valului în stil liberal - prin ei înºiºi.
ÃŽn fapt, evoluþia PNÞ - iar apoi ºi CD - este rezultatul unor artificii pe care numai viaþa politicã româneascã le poate înghiþi. Partid de maxim 3% în '90 (scorul domnului Raþiu la preºedinþie), formaþia domnului Coposu era, în euforia istoricizantã a postdecembrismului, un simplu aghiotant al PNL-ului domnului Câmpeanu - persoanã cu considerabil mai multã carismã ºi cu intuiþie superioarã a realitãþii. Artificiul CDR-ului ºi spe- cularea abilã a orgoliilor din interior au fãcut însã ca din amalgamul formaþiunilor înghesuite în banca „Opoziþiei unite", partea leului sã revinã þãrãniºtilor. A fost meritul domnului Coposu de a fi sfidat principiile matematicii ºi de a fi metamorfozat un cenaclu de bãtrânei cumsecade ºi nostalgici într-un concurent pe care 1-a fãcut redutabil mai degrabã votul negativ din '96 la adresa PDSR-ului, decât propriile sale valori. Saltul peste etape, incapacitatea de a înþelege regulile jocului, atitudinea arogantã faþã de aliaþi ºi criza cronicã de specialiºti au fãcut ca acum, la un an înainte de expirarea mandatului, PNÞCD-ul sã fie considerat principalul vinovat pentru un dezastru la care a lucrat din greu întreaga clasã politicã - cu consecinþa dramaticã de a fi reþinuþi de istorie doar ca „niºte þãrãniºti"...
|
| Accesari:
2045
|
Adauga o opinie