De zece ani ne luptãm cu lipsuri de tot felul, lamentându-ne - vorba lui nenea Iancu - cu „renumeraþia micã dupã buget".
Dar ce mai e ºi bugetul ãsta? - se poate întreba, exasperat, Miticã. De ce n-ajunge? Ce se întâmplã cu banii pe care-i strânge dom’ ministru în haznaua Finanþelor?
Eu îmi permit sã cred cã lucrurile se pot întâmpla ºi în felul urmãtor: banii sunt cei care sunt. Cei care se strâng cu japca de la cei care mai lucreazã, cât de cât, dupã cum spune legea. Sunt atâþia cât permite modul în care se miºcã economia. Existã o logicã a lucrurilor, în microcosmosul de fiecare zi care spune cã te poþi întinde atât cât îþi þine plapuma. Banii pe care i-aduce bãrbatul din gospodãria clasicã, de pe unde lucreazã, sunt împãrþiþi - de regulã - de nevastã, care e ministrul finanþelor al familiei: atâta pentru mâncare - cã dacã nu bagi ceva în burtã, restul nu conteazã – atâta pentru îmbrãcãmintea ºi încãlþãmintea copiilor, atâta pentru cãrþi ºi caiete, atâta pentru lemnele pentru iarnã, atâta pentru curent ºi apã, atâta pentru dãrile la stat – cã pe astea amãrâtul le achitã, cã are fricã de Dumnezeu... Dacã mai rãmâne ceva, se duce ºi omul sã bea o bere la crâºma din colþ ºi-ºi ia ºi femeia trei metri de stambã pentru o rochie nouã. De regulã, în crizã intrã familiile în care bãrbatul e beþiv ºi deturneazã fondurile spre cârciumã, ori nevasta curvã, ºi dã banii de mâncare ai copiilor pe gãteli; pe ãºtia, de obicei îi dã proprietarul afarã din casã cã n-au plãtit chiria...
În cazul unei þãri, totul este raportabil din micro în macro - cu excepþia scoaterii din casã. Cât ar fi de rãu, din þarã nu ne poate da nimeni afarã. Dar putem trãi prost înãuntru, pentru cã guvernanþii se întind mai mult decât le e plapuma: când miniºtrii cheltuiesc cu nemiluita pe protocoale, cãlãtorii în strãinãtate, când ºefii de regii fac palate ºi-ºi plãtesc salarii exorbitante, când banii pentru învãþãmânt, sãnãtate ºi altele se duc pe catedrale, turnee zonale, agenþii ºi instituþii - fantomã bugetare...
Banii de la buget sunt - atâþia câþi sunt. Dacã ar fi bine cheltuiþi - am avea infinit mai puþine probleme decât avem acum, când sunt aruncaþi cu nonºalanþã pe apa Sâmbetei de demnitarii care considerã cã deasupra lor e doar Dumnezeu ºi nici pe acesta nu sunt convinºi cã trebuie sã-1 bage în seamã. Asta e problema.
P.S. Nimic nou sub soare: textul acesta a fost scris în urmã cu 10 ani (pe 12 Aprilie 2000). E valabil ºi azi, fãrã o virgulã schimbatã. Din pãcate...
|
| Accesari:
2681
|
Adauga o opinie