A venit vorba despre steaguri în "Revista presei" de la România International, post demn de mai multă atenţie: dacă avem dorinţa, de ziua naţioanlă, de sărbători, sau pur şi simplu când ne vine, să arborăm drapelul naţional în poarta casei sau în balconul blocului, ce facem?  De unde luăm tricolorul?  O soluţie - periodică - este să-l furăm de pe stâlpii pe care e arborat la sărbători.  Nu e frumos, dar scopul e nobil. Iar alte mijloace nu prea există.  Nu-mi amintesc să fi auzit de vreun magazin de specialitate din care să-l poţi cumpăra.  Societatea care produce astfel de obiecte e ocupată până peste cap cu comenzile guvernamentale, deoarece vizitele oficiale se succed cu o viteză nebună.  Este o situaţie de criză, şi ca orice criză are nişte explicaţii. Cea mai importantă este de ordin psihologic.  După decenii de îndoctrinare, în care însemnele naţionale au fost confiscate de factorul politic şi au fost subordonate simbolurilor de partid, populaţia a ajuns la o stare de lehamite explicabilă.  Această lehamite a operat în decuparea stemei comuniste de pe tricolor.  Odată cu stema, a căzut în dizgraţie şi tricolorul.  Iar odată cu tricolorul s-a pierdut ceva şi din sentimentul naţional.  Revenirea a fost grea şi plină de hopurile generate de repolitizarea naţionalului.  Succesiunea de zile naţionale maculate de discursuri partizane şi de manifestări antagoniste a făcut ca însăşi ideea de la naţionalism - şi aici mă refer la naţionalismul sănătos, firesc - să fie refuzată, ca opunându-se cursului spre deschidere faţă de valorile civilizaţiei occidentale.  În ultimii ani, lucrurile au început să reintre în normal.  Din ce în ce mai mulţi sunt cei care preţuiesc şi respectă însemnele naţionale, care ar dori să-şi afirme acest respect.  Dar nu au cu ce... Cine a călătorit în străinătate ştie ce densitate au, în zonele turistice şi în magazinele de suveniruri, steagurile, stemele şi alte simboluri naţionale.  La noi ele lipsesc cu desăvârşire.  Iar această lipsă poate fi remediată prin recursul la principiile pieţei.  Când întreprinzătorii îşi vor da seama că producţia de steaguri şi steme poate aduce beneficii, atunci vom putea cumpăra şi steaguri, şi steme, şi poate tricouri cu tricolorul - cu sau fără gaură.  Atunci vom putea socoti că trăim, în sfârşit, într-o ţară normală, printre oameni normali.  Cu simţ naţional şi comercial în acelaşi timp.