Duminică seara, după proiecția filmului "Un străin", multe telespectatoare și-au șters pe furiș o lacrimă, în timp ce o groază de telespectatori au oftat cu nostalgie. Poveste simplă, lineară, cu o Ea măritată cu un bărbat mai în vârstă, nobil și afectuos, pe care-l iubește, dar care agonizează atins de o boală incurabilă, și cu un El în puterea vârstei, divorțat, în căutarea adevăratei mari iubiri. Se întâlnesc, se plac, se iubesc. Muribundul prinde de veste și-l cheamă pe El pentru a-i mulțumi că o iubește pe ea, binecuvântându-i. Soțul se sinucide când Ea e în brațele iubitului. Roasă de remuscări, Ea decide să nu-l mai vadă pe El, neștiind de pactul secret dintre cei doi. Ascunsă prin Elveția, e cu greu găsită. El îi spune despre testament, ea nu crede, îl alungă, dar găsește apoi o scrisoare a soțului, în care acesta confirmă. Când să decoleze avionul lui, Ea apare răvășită la aeroport. O îmbrățișare lungă, un sărut decent, toată lumea mulțumită...
Telespectatorul mediu român a ațipit în seara aceea mai ușor și a dormit bine. Organismul lui, apăsat de mizeriile și nepotrivelile traiului cotidian, a avut parte de o neașteptată doză de Iove story asociată cu nevoia de confort interior. A constatat că pe lume sunt și lucruri bune, e și iubire, e și înțelegere din partea altora. Măcar prin filme... |