Se Împlinesc, În aceste zile, 16 ani de la lansarea 'manifestului Partidului Liber Schimbist'. Ceea ce pãrea sã fie doar o glumã, Într-un moment În care prea puÞine lucruri nu erau luate În serios, aceastã idee avea sã se transforme, la scurt timp dupã aceea, Într-una dintre realitãÞile momentului politic '90. Totul a pornit de la prima difuzare, de cãtre Televiziunea Românã Liberã, a nemuritoarei 'Scrisori pierdute' a lui Caragiale. Dintr-o datã, multe dintre semnificaÞiile pe care realitatea comunistã le estompase au Început sã devinã evidente. Dar cea mai evidentã dintre toate a fost buimãceala tipicã ºi confuzia de valori ºi repere ce se regãseau, dupã mai bine de un secol, În viaÞa cotidianã a românilor. Celebra galerie de actori, fãrã de care devine aproape imposibil sã ne mai imaginãm personajele caragialeºti, a fãcut evidente tarele unei democraÞii incipiente, cu toatã Încãrcãtura de demagogie, fãÞãrnicie ºi minciunã ce ÎnsoÞeau declaraÞiile ºi proiectele politice ale momentului. IniÞiatorii manifestului PLS au vãzut În noua formaÞiune mai degrabã un sanitar, un vidanjor, decât un actor pe scara ºi aºa aglomeratã a politicii. Citez din expunerea de motive care a ÎnsoÞit lansarea, la fel de valabilã ºi azi, dupã 16 ani: 'PLS se doreºte a fi o formaÞiune politicã de nuanÞã moralã, care acÞioneazã pentru schimbare În toate domeniile, dar cu precãdere În cel al vieÞii spirituale. Schimbarea, conceputã ca principalul mijloc de evitare sau depãºire a anchilozelor care ameninÞã orice structurã sau tip de relaÞii, prin strictã instituÞionalizare. Domeniul de acÞiune Îl reprezintã viaÞa politicã ºi cadrul democratic În formare. Prin activitatea sa partidul κi asumã rolul de 'anticorp' În lupta cu viruºii ce ar putea sã afecteze fragilul organism al tinerei democraÞii române prin riscul Îmbolnãvirilor de demagogie, de manipulare a indivizilor sau grupurilor sociale, de propulsare a non-valorilor, de manifestãri de parvenitism social ºi ridicol politic, de imposturã ºi fals, de 'rinocerizare' dar, mai ales de intoleranÞã!'Este surprinzãtor cât de actual ºi de valabil rãmâne mesajul cãruia i-au rãspuns, la vremea aceea, cu entuziasm, reprezentanÞi de frunte ai elitei intelectuale. Dar nu numai. Pentru cã, doar În câteva luni, În ciuda lipsei de mijloace materiale partidul ºi-a constituit filiale În toatã Þara, participând la alegeri cu liste complete depuse În toate cele 40 de circumscripÞii electorale! Nesurprinzãtor, Partidul Liber Schimbist a obÞinut un procent la care astãzi, partide În care se pompeazã milioane de dolari nici nu Îndrãznesc sã aspire, având prin profesorul ªtefan Cazimir primul reprezentant În primul parlament ales democratic.Din pãcate, generozitatea programului sãu n-a rezistat În faÞa pragmatismului noilor politicieni care au vãzut limpede În politicã cea mai eficientã scarã pentru cãÞãrarea spre vârful bucatelor. Capacitatea de a atrage de partea sa 'pe toÞi aceia care prin modul lor de a gândi ºi acÞiona se opun aroganÞei, prostiei, agresivitãÞii, incompetenÞei, poltroneriei, fariseismului, agitatorismului ieftin, lipsei de bun simÞ politic ºi moral' s-a dovedit limitatã În faÞa ofertelor mult mai consistente ale altor formaÞiuni. Partidul a vrut sã-i aibã În jurul sãu 'pe toÞi aceia care, deºi au pus umãrul sau chiar viaÞa la Înfãptuirea marii schimbãri - RevoluÞia -, nu s-au grãbit sã-i culeagã roadele, Înghesuindu-se pe la uºile noilor autoritãÞi', dar n-a mai reuºit. A ieºit din scenã discret, Împins deoparte tocmai de aceia Împotriva cãrora κi propusese sã lupte.Am Þinut sã rememorez acest episod pentru cã am sentimentul cã astãzi, mai mult ca oricând, societatea româneascã are nevoie de un asemenea partid. Pe partea aceasta, eºichierul este complet liber!