Un cunoscut om de afaceri (“Mareºalul” – pentru prieteni ), care a fãcut ºi un stagiu politic în Executiv – unde nu a trudit pentru a-ºi “ajuta” afacerile, ci a pus în practicã proiecte izvorâte din una dintre pasiunile sale – respectul pentru artã ºi artiºti – îmi expune o situaþie.
Doreºte sã facã o extindere locativã a afacerii sale. A intocmit complicatul dosar cerut de cei de la Urbanism ºi l-a depus la Primarie. În sinea lui ºi-a spus cã, lansând o asemenea comandã, în plinã crizã, va da de lucru constructorilor, va achiziþiona materialele necesare ºi va plãti taxe ºi impozite suplimentare. Va sprijini, într-un cuvant efortul general de ieºire din crizã.
Numai cã între teorie ºi practicã se cascã tradiþionala prãpastie. Luni de zile a bãtut drumul Primãriei pentru a afla de la cei care verificau dosarele cã mai e nevoie de o adeverinþã, de o semnaturã, de un act adiþional. Niciodatã nu i se adresau douã cereri în acelaºi timp, ci pe rând ºi, deobicei, cu câte o zi-douã înainte de expirarea termenului la care trebuia sã primeascã un rãspuns. “Nu înþeleg! M-aº fi aºteptat ca funcþionarii de la Urbanism, ale cãror salarii depind de ce fac eu ºi alþii ca mine, sã mã trateze ca pe un partener, ca pe un prieten. “Vino domn’le sã ne sfãtuim cum sã completãm dosarul mai repede, ca sã te apuci de treabã!” – mã aºteptam sã aud de la ei. Nici vorbã. Au trecut mai bine de ºase luni ºi dosarul meu încã zace acolo”…
Omul nostru a fost sfãtuit de unii prieteni sã încerce sã “ungã” cumva mecanismul, ca sã meargã mai repede ºi mai uºor. Oricât ar pãrea de nefiresc, într-o lume în care aproape totul se bazeazã pe stimulente ilicite, investitorul nostru a refuzat. Din principiu. “Am sã merg pânã la capãt. Vreau sã vãd cât mai au de gând sã mã poarte”.
Experienþã cam tristã, în condiþiile în care fiecare zi de întârziere costã. Dupã cum, în acelaºi timp, pierde ºi statul. Dar pe bãieþii de la Urbanism nu-i intereseazã. Ei îºi fac datoria – dosarul sã fie cât mai complet, iar operaþiunea cât mai legalã. Cu orice preþ …
Din nefericire, sunt atât de numeroase cazurile în care indiferenþa, nesimþirea, reaua voinþã, agraveazã situaþia dificilã în care ne aflãm, încât nici nu mai meritã, parcã, sã-þi baþi capul.
P.S. Dacã aº fi în locul primarului Oprescu, celor de la urbanism le-aº da leafa în funcþie de câte dosare rezolvã în cel mai scurt timp. Legal, bineînþeles.
|
| Accesari:
3455
|
Adauga o opinie