PânĂŁ la deznodĂŁmântul de luni, când forul colectiv de conducere al PSD i-a retras sprijinul politic, Gabriel Oprea pĂŁrea a fi unul dintre oamenii forte ai partidului. Poate cel mai „forte” – pentru cĂŁ altminteri nu ĂŽnĂželeg de ce a fost desemnat ca beneficiar al primei opĂžiuni la ĂŽmpĂŁrĂžirea portofoliilor ministeriale.

Având prioritate, PSD-ul a uimit pe toatĂŁ lumea optând, ĂŽn locul mĂŁnosului portofoliu al Transporturilor, prin care vor veni cei mai mulĂži bani europeni ĂŽn perioada urmĂŁtoare, pentru banalul portofoliu al Internelor! Singura explicaĂžie de dat naivilor ar fi fost cĂŁ PSD-ul doreÂşte, mai mult decât orice altceva, sĂŁ contribuie la reformarea instituĂžiilor din subordine, având ca principal obiectiv lupta ĂŽmpotriva corupĂžiei Âşi a infracĂžionalitĂŁĂžii. Or dacĂŁ aÂşa stĂŁteau lucrurile, Oprea nu putea sĂŁ fie cel mai potrivit personaj de plasat ĂŽn vârful unei organigrame colcĂŁind de interese Âşi complicitĂŁĂži. Nu era nici Voicu, contracandidatul sĂŁu, cel susĂžinut de Vanghelie, dar la prima vedere Oprea avea mĂŁcar o altĂŁ anvergurĂŁ – ca de la cartierul Ferentari la judeĂžul Ilfov. Pe ce se baza forĂža lui Oprea Âşi poziĂžia sa, superioarĂŁ unor activiÂşti cu vechime Âşi pretenĂžii? S-a vehiculat ideea cĂŁ unul dintre criteriile puse ĂŽn funcĂžiune pentru selectarea viitorilor demnitari ar fi fost forĂža organizaĂžiilor locale Âşi rezultatele obĂžinute de acestea. Or Ilfovul, condus de Oprea, nu ĂŽnregistrase altceva decât eÂşecuri ĂŽn serie, atât la locale cât Âşi la parlamentare, unde ponderea sa scĂŁzuse ĂŽn mod simĂžitor. Atunci?

Gabriel Oprea a apĂŁrut pe eÂşichierul politic practic din neant. În 2001 el a fost numit prefect al Capitalei, fiind selectat de la AgenĂžia Domeniilor Statului. I-a atras atenĂžia lui NĂŁstase prin stilul sĂŁu militĂŁros – provenea din cadrul armatei – Âşi prin talentul de a executa ordine Âşi de a raporta conÂştiincios. În cĂŁutarea unei echipe proprii, pe care sĂŁ o opunĂŁ „veteranilor” din partid, NĂŁstase l-a stimulat Âşi l-a promovat, fĂŁcându-l secretar de stat la AdministraĂžie, dându-i Âşi atribuĂžii importante pe linie de partid. Fire pragmaticĂŁ, cu un bun instinct al afacerilor, Oprea Âşi-a folosit poziĂžia pentru a prospera, ĂŽntr-un demers care nu Ăžinea cont de diferenĂžele de ideologie sau de apartenenÞã politicĂŁ. ÎncĂŁ de pe atunci, legĂŁturile sale cu Compania CocoÂş-Bittner-Petrache au condus spre aranjamente profitabile care au sporit averea generalului ĂŽn mod substanĂžial. În paralel, acesta nu a neglijat latura intelectualĂŁ a imaginii sale, obĂžinând felurite diplome Âşi titluri academice care l-au adus ĂŽn paradoxala situaĂžie de a deveni ĂŽndrumĂŁtorul unor doctoranzi de talia fostului Âşef al SRI, Timofte. Cei patru ani de OpoziĂžie au fost folosiĂži intensiv pentru consolidarea propriului statut Âşi pentru racolarea unui grup propriu – printre aliaĂžii sĂŁi de nĂŁdejde numĂŁrându-se influentul primar al Sectorului 2, OnĂžanu, preÂşedintele Consiliului JudeĂžean Vrancea, Marian OpriÂşan, Âşi alĂži câÞiva lideri cu greutate. Conflictul cu Marian Vanghelie Âşi cu gruparea acestuia avea, ĂŽnsĂŁ, sĂŁ fie piatra de ĂŽncercare a demersului sĂŁu: ĂŽnvingĂŁtor ĂŽn runda pentru desemnarea ministrului de Interne, Oprea a pierdut la scor ĂŽn incidentul „Vulpea”, pe care primarul Sectorului 5 l-a speculat la maxim.

Cariera politicĂŁ la vârf ĂŽn PSD a lui Oprea pare a se fi zdrobit la impactul cu suspiciunile majore pe care le-a generat comportamentul sĂŁu arogant. ToatĂŁ lumea s-a ĂŽntrebat pe ce se bazeazĂŁ, iar unicul rĂŁspuns pare sĂŁ fie acum: „BĂŁsescu”. Oprea a ĂŽntinat nobilele aspiraĂžii social-democrate de a controla o parte a fluxului de informaĂžii secrete prin Ardelean. Acest lucru nu-i poate fi iertat. Va fi, probabil, exclus Âşi din partid. Chiar dacĂŁ va fi recuperat de o altĂŁ formaĂžiune, el nu mai poate servi pe nimeni. În afarĂŁ de sine.