Pe măsură ce dl Tăriceanu dădea citire numelor alese (sau negociate) să fie miniştri, sprâncelenele telespecatorului se curbau semnificativ spre expresia numită nedumerire. Pe lângă cele două-trei nume mai cunoscute (Blaga, Ungureanu, Muscă) şiroiau anonimii!Acuma nu prea îmi mai aduc aminte cât de cunoscuţi au fost miniştrii din primul cabinet Roman, sau cei din cabinetul Văcăroiu, ca să fac recurs la exemplele care au adus cele mai multe noutăţi, dar parcă niciodată până acum lipsa de notorietate nu a fost atât de mare! Desigur, dl Tăriceanu şi compania ar putea întreba: voiaţi mai degrabă să venim cu nume cunoscute, de care să vă legaţi imediat şi să vă amintiţi ce-a făcut ăla şi n-a făcut ălălalt? Din acest punct de vedere, tactica de imagine a fost bună. Cei cunoscuţi nu generează reproşuri (cine şi de ce ar înjura-o pe onesta Mona Muscă, de exemplu, sau pe discretul Vasile Blaga? ). În politică, absenţa pedigree-ului poate constitui un avantaj, mai ales în lupta dură cu presa, care nu scapă nici un prilej de a ataca. Problema este că dl Tăriceanu n-avea de făcut un guvern de imagine. Avea de făcut un guvern de cazne, în faţa căruia se află piscurile europene pe care doar alpiniştii cu experienţă le pot trece. N-am nimic cu funcţionarii primăriei (nu e vina lor că din cauza lui Băsescu nimeni n-a mai auzit şi de ei), dar antrenamentul lor specific ţine, probabil, de traversarea câte unui râu mai năbădăios. Nu vreau să spun că dna Sulfina de la Mediu ar putea să se dovedească mai puţin pricepută decât doamna Speranţa, sau că domnişoara Pârvulescu de la Integrare ar fi mai prejos de dl Farcaş. Asta se va vedea. Vreau doar să spun că componenţa de nechezol politic a acestui guvern rezultat din amestecul nu doar al doctrinelor ci şi al competenţelor, îmi dă un fior. Fiorul că, în mod tradiţional, ne pregătim cu mare tam-tam să eşuăm în cel mai important moment. Şi că o facem cu mare sârg şi convingere. Sper din toată inima că dl Tăriceanu - pe care unii s-au grăbit deja să-l nominalizeze ca provenind din ''cel mai slab ministru al celui mai slab guvern'' - nu este doar copilul de mingi al preşedintelui Băsescu şi că nu va repeta cariera plină de tristeţe a fostului său şef, care asista neputincios la bătăliile dintre trupele regulate ale lui Roman, Stoica şi ce mai rămăsese de la ţărănişti. La o primă audiţie, guvernul său nu sună audiţie. Asta nu înseamnă că nu are dreptul la prezumţia de succes. Să-l ajute Dumnezeu şi Coaliţia!