Evident că pentru funcţiile care presupun cunoaşterea şi înţelegerea mecanismelor şi nevoilor unei comunităţi, cei mai calificaţi ar trebui să fie oamenii locului. Aşa se întâmplă, de cele mai multe ori, în special în micile localităţi. Rareori – şi doar datorită unor calităţi deosebite, - cei veniţi de prin alte părţi reuşesc să câştige încrederea cetăţenilor. Iar pentru asta trebuie să facă, deobicei, mai mult decât ar face un localnic.
Nu neapărat ceea ce scrie pe documentul de identitate la locul naşterii e important. Ci modul în care respectivul este asimilat, sau îşi asimilează principiile şi formele de manifestare ale unei comunităţi.
Cea mai complicată problemă o ridică, din acest punct de vedere, Capitala. Este mediul cosmopolit în care se amestecă lume de toate soiurile şi unde identitatea de „bucureştean” este greu de definit. Poate doar în cazul mahalalaelor, unde stabilitatea a fost mai mare decât în alte părţi. Este greu de ştiut care este procentul celor născuţi şi crescuţi din părinţi şi bunici bucureşteni, care îşi reprezintă locul naşterii prin coordonate identitare. Marile oraşe sunt, tot mai mult, adăposturi de mai lungă sau mai scurtă durată pentru cei care îşi caută o soluţie de viaţă mai confortabilă şi, oricum, mai apropiată de locul de muncă. În acest amestec pestriţ poţi face cu greu portretul-robot al candidatului la funcţia de primar. General. De primar al primarilor. Dacă în cazul sectoarelor lucrurile sunt mai simple, putându-se realiza o relaţie mai directă şi mai stabilă între cetăţean şi purtătorul mesajelor sale, la nivel metropolitan lucrurile sunt diferite. Asist la o dezbatere, un început de dezbatere, pe tema neaoşismului. Întâmplarea - sau nu ea? - face ca independentul Sorin Oprescu să fie cam primul primar general - dacă va fi ales - care se poate lăuda cu rădăcinile sale dâmboviţene. Halaicu nu ştiu exact de pe unde era, Ciorbea venea din Ţara Moţilor, Lis nu se definea prea clar, iar Băsescu ancorase aici din Dobrogea natală. Videanu este bărăgănean, iar Blaga - cel care i se opune, teoretic, lui Oprescu - este ardelean. Cât poate să cântărească acest fapt în balanţa alegerilor de la 1 Iunie? Cum poate prevala adaptabilitatea lui Oprescu în faţa pragmatismului domol al lui Blaga? Sau viceversa.

Cred, că până la proba contrarie, principalul test îl constituie limba. Adică limbajul. Va avea avantaj, în general, cel care vorbeşte cel mai pe înţelesul alegătorilor. Până la viitoarele fapte, contează vorbele. Aici Oprescu pare să fie în avantaj. În avantaj e şi Orban, lui însă îi lipsesc alte câteva lucruri. "Vorba dulce" i-a adus lui Băsescu două mandate de primar general şi modelul său ar putea să fie unul care să-l dezavantajeze pe candidatul pe care-l susţine. În acest caz, dincolo de eventualitatea de a avea, pentru prima dată, un primar băştinaş, Bucureştiul continuă să-l aştepte pe "omul providenţial", care să-l scoată din criza de creştere.