A venit pe la redacție Florica. Omul ei, nea Ion, e rău. Nu
se mai ridică din pat. Acum un an era bine, în putere. A lucrat toată viața ca
șofer. E de undeva de prin Moldova și și-a găsit rostul în București. Pe la un
ICRAL, mai întâi, iar apoi la un ziar, ca șofer. Om cuminte și ascultător. Nu
crea probleme. Coleg bun la care se putea apela oricând, fără teama unui refuz.
Tată de nădejde pentru cei doi copii - băiatul angajat la o tipografie, iar
fata studentă. Toate păreau limpezi și cu rost până în ziua în care s-a arătat
că tușea și oboseala porneau de la un rău ce se cuibărise în organism. A mers
la operație, totul a părut în regulă un timp, și-a reluat chiar slujba la ziar.
Apoi puterile au început să-l părăsească puțin câte puțin, până când i-a fost
greu să se mai urnească și până-n baie. Florica e îmbrăcată în negru.
Serviciile de noapte, de unde lucrează, i se par tot mai lungi, când nu știe ce
e cu Ion al ei. Are o problemă: n-aș vrea să vorbesc eu cu profesorul care l-a
operat? Vrea să știe doar la ce să se aștepte. Mâine trebuie să-l ducă la
control. Ion nu vrea: nu mă mai purtați pe drumuri, să mor pe treptele
spitalului ... Nu vedeți cum se duce puterea din mine? Ce să facă ea? A rugat-o
să nu-l ducă la țară, să-l îngroape pe aici prin București. Dar locurile de
veci sunt scumpe și banii tot mai puțini. Ea câștigă cât câștigă, băiatul ar
face orice să mai ia un ban, dar nu găsește, iar fata nu cere nimic, pleacă și
vine tristă de la facultatea pe care a dorit să o facă mai mult decât orice pe
lume.
Lacrimile curg pe chipul încremenit al Floricăi fără să mai
poată zice nimic. Pleacă, îndrăznind să ceară un ziar pentru Ion al ei.
Câteodată mai are putere să citească câte ceva...
E multă nefericire în jurul nostru și avem atât de rar ochi
și urechi pentru ea. Mai ales când e a altora. Și când doar o vorbă sau un gest
de înțelegere ar însemna mai mult decât orice pe lume. Ne pierdem în mulțimea
de mărunțișuri care ne exacerbează orgoliile, în frustrări de doi bani, în
competiții inutile. În timp ce nea Ion se stinge încet, iar durerea îi sugrumă
pe cei care-l veghează neputincioși, împărțiți între suferința lui si
nefericirea lor.