A venit pe la redacÞie Florica. Omul ei, nea Ion, e rãu. Nu se mai ridicã din pat. Acum un an era bine, În putere. A lucrat toatã viaÞa ca ºofer. E de undeva de prin Moldova ºi ºi-a gãsit rostul În Bucureºti. Pe la un ICRAL, mai Întâi, iar apoi la un ziar, ca ºofer. Om cuminte ºi ascultãtor. Nu crea probleme. Coleg bun la care se putea apela oricând, fãrã teama unui refuz. Tatã de nãdejde pentru cei doi copii - bãiatul angajat la o tipografie, iar fata studentã. Toate pãreau limpezi ºi cu rost pânã În ziua În care s-a arãtat cã tuºea ºi oboseala porneau de la un rãu ce se cuibãrise În organism. A mers la operaÞie, totul a pãrut În regulã un timp, ºi-a reluat chiar slujba la ziar. Apoi puterile au Început sã-l pãrãseascã puÞin câte puÞin, pânã când i-a fost greu sã se mai urneascã ºi pânã-n baie. Florica e Îmbrãcatã În negru. Serviciile de noapte, de unde lucreazã, i se par tot mai lungi, când nu ºtie ce e cu Ion al ei. Are o problemã: n-aº vrea sã vorbesc eu cu profesorul care l-a operat? Vrea sã ºtie doar la ce sã se aºtepte. Mâine trebuie sã-l ducã la control. Ion nu vrea: nu mã mai purtaÞi pe drumuri, sã mor pe treptele spitalului ... Nu vedeÞi cum se duce puterea din mine? Ce sã facã ea? A rugat-o sã nu-l ducã la Þarã, sã-l Îngroape pe aici prin Bucureºti. Dar locurile de veci sunt scumpe ºi banii tot mai puÞini. Ea câºtigã cât câºtigã, bãiatul ar face orice sã mai ia un ban, dar nu gãseºte, iar fata nu cere nimic, pleacã ºi vine tristã de la facultatea pe care a dorit sã o facã mai mult decât orice pe lume.

Lacrimile curg pe chipul Încremenit al Floricãi fãrã sã mai poatã zice nimic. Pleacã, Îndrãznind sã cearã un ziar pentru Ion al ei. Câteodatã mai are putere sã citeascã câte ceva...

E multã nefericire în jurul nostru ºi avem atât de rar ochi ºi urechi pentru ea. Mai ales când e a altora. ªi când doar o vorbã sau un gest de înþelegere ar însemna mai mult decât orice pe lume. Ne pierdem în mulþimea de mãrunþiºuri care ne exacerbeazã orgoliile, în frustrãri de doi bani, în competiþii inutile. În timp ce nea Ion se stinge încet, iar durerea îi sugrumã pe cei care-l vegheazã neputincioºi, împãrþiþi între suferinþa lui si nefericirea lor.