Povestea cu intrarea în spaþiul Schengen seamãnã izbitor cu cea a calificãrii echipei de fotbal la turneul final european: deºi am pierdut încã din start (cu Albania!) înregistrând „autogoluri” semnificative, ne-am tot amãgit cã mai e o ºansã ºi vom birui reticenþele principalilor opozanþi. ªi, într-un fel, aºa a fost: Franþa ºi Germania s-au repliat, bãgându-i în faþã pe olandezi ºi finlandezi.
La fel ca la fotbal, meciul ultimei ºanse urma sã se consume ieri când era mai clar ca oricând cã putem ºterge termenul 2011 din calendar. ªi nici 2012 nu este prea sigur. ÃŽn ciuda evidenþelor, Parlamentul naþional s-a mai oþãrât cu o scrisoare mustrãtoare cãtre europeni, în timp ce ministrul de Interne repeta ca un copil retardat: „Noi ne-am fãcut tema!” Cel de Externe a tãcut mâlc.
E vorba despre tema tehnicã. Unde lucrurile sunt relativ simple: trebuie fãcut asta, asta ºi astalaltã. Se poate controla ºi conchide: e bine sau nu e bine.
Problemele noastre apar la proba „artisticã” – sã-i spunem aºa. Unii dintre partenerii noºtri europeni – de regulã nordicii, cu care semãnãm mai puþin din toate punctele de vedere – au rezerve faþã de profilul nostru moral, în general ºi considerã cã la noi corupþia este mai degrabã o trãsãturã geneticã, decât o abatere de la normele morale. Nu pot demonstra concret acest lucru, dar se servesc de argumentele pe care noi înºine le oferim printr-o campanie susþinutã de acuze ºi contracuze. Instituþiile abilitate nu înregistreazã mai multe cazuri decât prin alte pãrþi, iar justiþia scade considerabil procentajele prin tergiversarea cauzelor sau prin soluþii contradictorii. Europenii spun ºi tot spun: e prea multã corupþie la voi, faceþi ceva! ªi noi facem, reuºind ca prin campaniile conjugate, de genul celor din vãmi ºi punctele de frontierã, sã demonstrãm cã, într-adevãr, e multã corupþie. ÃŽntr-un fel, chestiunea asta seamãnã cu cea a vizelor americane. Aceºtia nu ne bagã în rândul europenilor care beneficiazã de acces liber pentru cã avem prea multe... refuzuri la solicitãrile de vizã! Refuzuri pe care le decid chiar ei!
Sentimentul de frustrare pe care-l genereazã refuzul accesului în spaþiul Schengen este puternic. Avem senzaþia cã suntem discriminaþi, cã ni se face o nedreptate. În realitate, însã, trebuie sã recunoaºtem cã, chiar dacã am trecut cu mai multã uºurinþã peste alte condiþii legate de accesul nostru în Uniunea Europeanã, acum a sosit un soi de scadenþã prin care comunitatea încearcã sã se protejeze de neplãcerile pe care lipsa noastrã de calificare le-ar putea genera. Iar dacã problema þigãneascã este limpede cã nu poate cãpãta decât o rezolvare colectivã, care sã implice întreaga Uniune, corupþia este în exclusivitate tema noastrã. Una greu de rezolvat în condiþiile actuale, ale unui fenomen generalizat. |