Existã o psihologie de navetist - a celui care undeva trãieºte ºi altundeva munceºte, care-ºi pãstreazã rãdãcinile ºi refuzã instictiv încadrarea într-un mediu pe care-l considerã ostil ºi temporar. Cea mai mare problemã o au, din acest punct de vedere, ardelenii, pentru care trecerea munþilor reprezintã cel mai adesea o aventurã extremã, pentru care nu se simt niciodatã îndeajuns de pregãtiþi. Eºuaþi - chiar la vârf – printre „mitici” ei vor cãuta întotdeauna sã-ºi construiascã un microclimat familiar în care sã se refugieze oridecâteori se simt excedaþi de o realitate peste puterea lor de înþelegere.
Emil Boc este navetistul politic emblematic. Dupã ce l-a lãsat Bãsescu preºedinte de partid, s-a împãrþit cum a putut între Clujul unde era primar ºi Bucureºtiul unde era partidul. Patru ani a fost mai mult în avion decât acasã sau în Modrogan ºi a încercat sã compenseze prin demersurile gospodãreºti angoasele de partid pe care i le provoca frecventarea muºuroiului dâmboviþean.
Odatã cu formarea alianþei de guvernare, viaþa lui Emil Boc s-a modificat dramatic. De data asta slujba de la Bucureºti este cu normã întreagã ºi refugiul pe meleagurile natale mai este posibil în weekend. Dacã n-a fãcut-o încã, va trebui sã-ºi gãseascã o casã în Bucureºti ºi sã-ºi aducã aici ºi cãþelul ºi purcelul, ºi ce mai are prin ograda sa de gospodar ardelean. Dar, prevãzãtor cum sunt mai toþi cei de dincolo de graniþa istoricã a Regatului, a început prin a-ºi clãdi refugiul uman: modulul de lucru. Speriat de ideea de a lucra cu oameni pe care nu-i cunoaºte ºi în care nu poate avea încredere (întotdeauna regãþenii ãºtia mai iuþi de minte sunt dispuºi sã te tragã pe sfoarã într-un fel sau altul), a început prin a-ºi mobila cabinetul cu secretari ºi consilieri „made in Cluj”. Nu mai puþin de opt oameni de încredere se pregãtesc sã-ºi facã bagajele pentru Bucureºti. Aici încep ºi contradicþiile dintre programul de guvernare al premierului ºi realitatea crudã. Plecând la drum ca un duºman înverºunat al risipei ºi al exceselor guvernamentale, ale cãror semne le descifreazã aproape zilnic, el însuºi devine un mare consumator al acestor fonduri! Cei opt colaboratori vor trebui sã primeascã case, sã li se deconteze cãlãtoriile, lucrând la Bucureºti ca într-o þarã strãinã. Fiecare consilier de Cluj va costa de 3-4 ori mai mult decât unul gãsit pe aici prin preajmã. Acestora li se adaugã droaia de clujeni numiþi în fruntea unor agenþii ºi instituþii centrale, care vor avea ºi ei regim de navetiºti de lux, încasând pe lângã leafã, diurnã ºi cheltuielile de cazare ºi transport. Dacã adãugãm la aceastã veritabilã risipã provocatã de un politician complexat ºi luxul creãrii a douã noi ministere pentru favoritele preºedintelui vom avea imaginea clarã a unui debut dezastruos, cel puþin din punctul de vedere autoritãþii ºi credibilitãþii demersului de austeritate.
Nu poate fi cuantificat efectul pe care-l va avea în mecanismele guvernamentale aceastã infuzie conºtientã de „stranieri”, care va genera conflicte, neînþelegeri, resentimente ºi psihoze de clan. Unul dintre posibilele rezultate l-am vãzut deja: cel care ar trebui sã devinã (va mai putea deveni, oare, în aceste condiþii?) purtãtor de cuvânt al premierului, ºi-a ºi dat în petec provocând un conflict într-un club de manele (omul are ºi gusturi alese) pe motiv de morgã de proaspãt demnitar...