Nu ºtiu cât de mult regretã Adrian Nãstase retragerea din cursa pentru preºedinþia partidului. ªtiu însã cã a fãcut o mutare de ºah inteligentã, un „sacrificiu” care îl pune într-o poziþie de aºteptare favorabilã, în contextul unor evenimente viitoare.
Se ºtie, din atletism sau din ciclism, cã cea mai avantajoasã poziþie este cea din spatele celui care se aflã la conducerea plutonului, de unde se poate alege cel mai bine momentul atacului decisiv. Nu ºtiu când ºi dacã va fi cazul ca Nãstase sã atace decisiv. ÃŽn acest moment, însã, preºedinþia Consiliului Naþional, pe care ºi-a pãstrat-o în condiþiile unui vot deschis pe care l-a câºtigat fãrã emoþii, îi permite sã facã ce ºtie mai bine: sã organizeze ºi sã facã sã funcþioneze mecanismul partidului. Un mecanism aflat în panã de idei ºi de „combustibil” încã de la alegerea lui Geoanã, care l-a considerat un apendice lipsit de importanþã. De aceea sediul din Ion Ionescu de la Brad a fost atât de puþin frecventat de liderii partidului, în ultimii ani, unii dintre ei uitând, practic, drumul pânã acolo. Totul s-a concentrat în jurul „centrului vital” din Kisseleff, unde trona ºeful ºi unde dãdeau buzna reporteri ºi echipe de filmare. ÃŽn toatã aceastã perioadã PSD-ul a funcþionat ca un guvern fãrã ministere, activitatea concentrându-se în anticamera premierului, unde se þineau ºi ºedinþele ºi unde se luau hotãrâri prin ordonanþe simple care nu mai treceau prin forurile colective. Fãrã sã aibã pretenþii explicite, Mircea Geoanã a ajuns sã guverneze într-un mod dictatorial catifelat, prin „inelul” sãu de interese.
Nu cã Nãstase ar fi procedat, când era ºef suprem, altfel, dar el ºtia mãcar sã pãstreze aparenþele. Autoritatea sa era una realã, sprijinitã pe faptul cã în contextul respectiv putea sã cearã, având ce oferi. De data asta se aflã într-o situaþie complet diferitã. Pentru a putea urni maºinãria de partid va trebui sã învingã, în primul rând, inerþia aparatului, aflat în plinã hibernare de opoziþie. Apoi, va trebui sã manevreze cu grijã pentru a nu stârni, la vârf, suspiciuni de depãºire a atribuþiunilor din”fiºa postului”. Ponta e el nou, dar e ambiþios ºi, vorba maicã-sii, dornic sã se umfle în pene. Recunoºtinþa faþã de Nãstase, care l-a selectat ºi l-a introdus pe traiectorie este o povarã, pe care va trebui sã ºi-o asume sau sã o depãºeascã pentru a-ºi asigura libertatea de miºcare. Dealtfel, cred cã relaþia Ponta-Nãstase este prima ecuaþie din problematica pe care o implicã viitorul partidului ºi de modul în care va fi rezolvatã, depind multe. Deocamdatã Ponta e interesat sã-l lase pe Nãstase sã-ºi manifeste talentele organizatorice, deoarece el nu e nici dispus ºi nici dotat sã se consume cu aºa ceva. Este de preferat sã se rezume la rolul de ºofer al unui automobil în ale cãrui mãruntaie se va bãga, în salopetã, Nãstase pentru a strânge ºuruburi ºi a destupa þevi, fãcându-l sã funcþioneze, decât sã-ºi complice existenþa cu altfel de amãnunte.
Pentru PSD, în tentativa sa de revenire la putere, demersul esenþial rãmâne cel organizatoric. Adicã acela care i-a dat ºi în trecut forþa de a controla tabloul politic general ºi care a fost moºtenit de la artizanii formaþi în trecutul regim, în care acest segment era cel mai performant.