Pânã cu puþin înainte de declanºarea scandalului moºtenirii mãtuºii Tamara, aº fi susþinut cu tãrie cã Adrian Nãstase este, probabil, cel mai bun produs al politicii postdecembriste, format ºi afirmat în cadrul democratic al noului curs al evenimentelor, ºi cã mai are un cuvânt serios de spus.Cariera sa a fost, din aceastã perspectivã, una remarcabilã. Cvasinecunoscut în 22 decembrie, ºi-a folosit la maxim ºansa de a fi intrat în aparatul nou creat sãrind cu îndemânare treptele de la nivelul de 'expert' la CPUN, la acela de ministru de Externe în primul guvern rezultat dupã alegerile din mai '90. A fost o evoluþie rapidã, ca mai toate cele ale momentului, cu deosebire, însã, cã s-a dovedit a fi una durabilã. A ºtiut sã facã alegerea potrivitã în momentul sciziunii care a despãrþit apele FSN-ului, rãmânând alãturi de Iliescu, în al cãrui siaj a navigat constant. Fidelitatea i-a fost rãsplãtitã cu o poziþie importantã în partid (preºedinte executiv, sub Oliviu Gherman) ºi preºedinte al Camerei, în mandatul Vãcãroiu. În Opoziþie a dovedit reale calitãþi organizatorice, formându-ºi o echipã cu care a pus bazele viitorului guvern, odatã cu revenirea PDSR la putere, în 2000. Alegerile de atunci l-au dat pe Nãstase drept marele câºtigãtor ºi deþinãtor al puterii, Iliescu retrãgându-se în turnul de fildeº al Cotrocenilor de unde avea sã monitorizeze din timp în timp excesele pupilului sãu. A fost perioada în care Nãstase a avut ceea ce n-a mai avut nimeni, de la Ceauºescu încoace: o putere aproape absolutã - ºef de guvern, ºef de partid, îndrumãtor al tinerei generaþii, dirijor de tendinþe reformiste. Capacitatea organizatoricã, rigoarea, forþa de muncã au fãcut din el reperul universal a tot ceea ce se întâmpla ºi se decidea. Succesul sãu a fost desãvârºit ºi vocile critice au amuþit, fãcând loc unei adulaþii din ce în ce mai intense ºi mai interesate. Grupurile de interese formate rapid în jurul sãu au fost coordonate cu mânã de fier ºi biciuite pentru eficienþã maximã. Succesul l-a fãcut însã sã piardã contactul cu realitatea. Prima ciocnire durã cu Iliescu l-a împins pânã în pragul demisiei. ªi-a revenit rapid ºi, cu preþul unui puci de partid care i-a îndepãrtat pe majoritatea tovarãºilor de drum care mai puteau manifesta pusee de independenþã, ºi-a asumat campania de menþinere ºi sporire a dominaþiei pesediste dupã ceea ce a fost considerat un simplu accident - rezultatul alegerilor locale.Dacã nu ar fi pierdut 'la mustaþã' prezidenþialele prin ghinionul schimbãrii din mers a candidatului Alianþei, astãzi poate cã Nãstase ar fi fost la un Cotroceni reorganizat din temelii ºi transformat într-un real centru de putere. În Opoziþie, Nãstase nu ºi-a mai regãsit aplombul din vremurile bune ºi eºafodajul care i-a asigurat puterea a început sã scârþâie ºi sã se demonteze. Erorile personale - aproape de neconceput la o persoanã cu autocontrolul sãu - l-au adus într-o situaþie în car e doar o minune i-ar mai putea salva cariera politicã. Dacã, cine ºtie, nu va demonstra cã are resurse ºi pentru un alt tip de carierã...
|