'Nãstase n-a câºtigat niciodatã nimic... E fãcut sã fie bãtut... N-ar câºtiga nici primãria din Cornu' - sunt mesajele trimise, preventiv, spre electorat, de cãtre agresorul politician Bãsescu, prin care - cu o metodã pentru care ar putea sã depunã cerere de patent - prin care încearcã sã-ºi domine psihologic adversarul. Este un procedeu care þine mai degrabã de recuzita marinãreascã decât de cea politicã, dar ne-am obiºnuit deja sã regãsim în arena acestuia instrumente provenind din cele mai neaºteptate medii. Bãsescu îºi construieºte silogismul pornind de la o premisã realã: într-adevãr, Adrian Nãstase nu s-a aflat, încã, în competiþie directã cu un adversar concret în bãtãlia pentru una dintre funcþiile pe care le-a deþinut. A intrat în politica mare pe uºa guvernamentalã, fiind ales de cãtre Petre Roman pentru a-l înlocui pe versatul Sergiu Celac la conducerea Externelor, în primul guvern rezultat din alegeri libere, în 2000. În aceastã calitate, în care a rãmas timp de doi ani, Nãstase a confirmat opþiunea premierului, aducând un aer nou, proaspãt în anchilozantul organism al Externelor, ºi fãcându-ºi intrarea în lumea bunã a politicii mondiale pe palierul cel mai mediatizat. În momentul rupturii dintre Iliescu ºi Roman, Nãstase a fost, practic, singurul reprezentant al valului tânãr al FSN care a ales sã rãmânã alãturi de preºedinte, într-un context confuz, care nu dãdea mari ºanse, la aproapiatele alegeri, noii formaþiuni intitulate FDSN. Alegerea sa s-a dovedit corectã, Iliescu câºtigând detaºat în cronfruntarea cu Roman, succesul oferindu-i pe tavã tânãrului ministru demnitatea complexã a preºedinþiei Camerei Deputaþilor. Ca ºi la Externe, la Camera Nãstase a vãdit certe calitãþi organizatorice ºi administrative, dublate de o autoritate personalã crescândã, în funcþia de al treilea om din stat. Dupã 4 ani, prin pierderea alegerilor, Nãstase a fãcut un pas înapoi, rãmânând în Camerã, ca vicepreºedinte, ºi pregãtindu-se pentru ceea ce avea sã fie asediul revenirii la putere. Din nou, a avut succes într-o confruntare indirectã, victoria partidului condus de Iliescu fãcând din el, în momentul respectiv, marele câºtigãtor al tuturor titlurilor puse în joc: ºefia guvernului ºi preºedinþia partidului! Ceea ce n-a remarcat dl Bãsescu sunt douã lucruri: primul - este acela cã Nãstase, în ciuda faptului cã n-a câºtigat, nici nu a eºuat niciodatã; iar doi - cã, sistematic, a avut câºtig de cauzã în competiþia internã a 'aparatului', pe care a ºtiut sã-l stãpâneascã ºi sã-l manevreze în aºa fel încât sã obþinã maxim de profit. Anul viitor, Adrian Nãstase se va afla - probabil - în faþa primului sãu examen electoral direct. Abia atunci vom ºti câtã dreptate are (sau nu) preopinentul sãu, care nici el nu se poate lãuda cu prea multe victorii... |