Adrian Nãstase a reuºit ceea ce cu puþin înaintea reuniunii la vârf a PSD pãrea destul de puþin probabil: sã revinã în aparatul de conducere a partidului, pe cale democraticã. Democraþia de partid este, în general, o chestiune mai specialã. Ea þine de capacitatea liderilor în exerciþiu de a controla lucrurile. Ca ºef de partid, Adrian Nãstase însuºi a lãsat o marjã destul de micã manifestãrii acestui principiu, corijându-l cu atenþie atunci când a considerat cã este cazul. De data aceasta el a fost beneficiarul tocmai al acestui control insuficient, pentru cã Mircea Geoanã este departe de situaþia de a putea tranºa lucrurile aºa cum ar dori. Dacã ar fi fost dupã dorinþa sa, nici Ion Iliescu ºi nici Adrian Nãstase n-ar mai face parte astãzi din aceste structuri, capetele „luminate” din anturajul sãu considerându-i pe ambii niºte piedici în calea reformãrii PSD-ului: primul, pentru cã ar fi un „produs expirat”, iar al doilea pentru cã abia urmeazã sã-i aparã „dosarele grele”. Ceea ce a contat însã în calculele activului care a fost pus în poziþia de a spune „da” sau „nu” revenirii lui Nãstase a fost interesul supravieþuirii partidului ca o entitate importantã ºi conºtiinþa faptului cã dincolo de tendinþele sale autoritariste ºi de greºelile flagrante fãcute atunci când a avut toate pârghiile controlului în mânã, Adrian Nãstase este necesar în drumul de recâºtigare a influenþei partidului in electorat. Memoria colectivã este destul de relativã ºi cu siguranþã cã funcþioneazã acolo o percepþie de tipul ispãºirii pãcatelor: cu toatã sonoritatea cazurilor „Mãtuºa Tamara” ºi „Termopanele” , în rândul publicului existã deja sentimentul cã lucrurile au fost duse prea departe de duºmãnia personalã manifestatã de cei aflaþi azi la putere, a cãror lãcomie ºi incompetenþã sunt mai prezente ºi mai convingãtoare decât amintirea abuzurilor fostei puteri. ÃŽn plus, este tot mai prezentã percepþia asupra eficienþei trecutei guvernãri faþã de bâlbâielile interminabile ºi gafele celei prezente. Pe Adrian Nãstase însã, l-a readus în prim plan nu opinia publicã ci activul de partid, cel care îºi doreºte sã revinã în banca puterii ºi nu crede cã Geoanã ºi ai sãi au suficientã vânã pentru aºa ceva.
Cu siguranþã, pentru Adrian Nãstase experienþa ultimilor ani a însemnat mult. A tras, cred, suficiente învãþãminte pentru a mai repeta mãcar o parte dintre greºelile pe care le-a fãcut. ªi-a temperat, în acelaºi timp, ºi aroganþa care l-a fãcut nesuferit celor din jur ºi poate fi mai selectiv în recrutarea cercului propriu de susþinãtori. Important, însã, este modul în care va reuºi sã se poziþioneze în angrenajul la vârf al partidului, temperâdu-ºi orgoliul ºi reînvãþând sã accepte o anumitã tutelã pe care nu o considerã pe deplin autorizatã, fãrã sã creeze tensiuni ºi disensiuni.