Politica demografică a lui Ceauşescu şi sechelele ei ne-au făcut să intrăm în posesia unui straniu pachet umanitar: numărul tot mai mare de copii pe care ţara nu şi-i doreşte şi nici nu şi-i permite!În această situaţie, una dintre soluţiile ieşirii din criză a constituit-o practica adopţiilor internaţionale. Copiii au devenit una dintre mărfurile principale de export, pe seama lor prosperând tot felul de fundaţii pragmatice şi, pe lângă acestea, o droaie de funcţionari prin ale căror mâini treceau dosarele de adopţie.Vârful de activitate ale acestei ramuri a economiei naţionale s-a înregistrat între 1997 şi 2000, când copiii au fost exportaţi pe bandă rulantă. A venit 2001 când, sesizată asupra acestui aspect extrem de sensibil pentru conştiinţele comunitare, doamna baroneasă Nicholson s-a implicat personal în procesul de sistare a exportului şi în adoptarea de către România a cadrului organizatoric cel mai potrivit: înlocuirea clasicelor or felinate cu sisteme mai umane şi mai europene de îngrijire a copiilor abandonaţi şi de stimulare a înfierilor în plan naţional. A fost o lovitură dură dată reţelelor de tranzacţionare a orfanilor, care şi-au văzut dintr-o dată afectate bugetele şi bunăstarea. Moratoriul la care a procedat Guvernul la presiunile venite dinspre Bruxelles şi Strasbourg a lăsat în aer o serie întreagă de proceduri aflate în diferite stadii, cele de "pe ţeavă", cum sugestiv le-a definit premierul. Or, în ciuda moratoriului, acestea au continuat să funcţioneze, în spatele doamnei Nicholson şi cu ştiinţa câtorva dintre factori responsabili care s-au prevalat de lobby-ul la nivel înalt al câtorva naţiuni, între care unele foarte europene. Aflat între ciocanul intervenţiilor şi nicovala moratoriului, guvernul a aplicat doctrina naţională: zicem ca ei şi facem ca noi! Astfel, pe lângă naşii de "botez", între care baroneasa cea gălăgioasă şi ma rele maestru al combinaţiilor, Şerban Mihăilescu, au apărut "naşii " de transfer: Berlusconi, Prodi, Aznar, Sharon, Bush şi alţii. Cu asemenea susţinere, soarta copiilor români părea asigurată. Şi aşa ar fi fost dacă n-ar fi intervenit clasicele scurgeri de informaţii care au inflamat sensibilităţile Comisiei Europene: 1.000 de copii, traficaţi în culisele moratoriului, în doar trei ani!Era şi imposibil ca un scandal de asemenea proporţii să nu izbucnească, el acuzând nu atât manevrele ilicite ale Guvernului Năstase, cât nesinceritatea acestuia. Cum va ieşi Executivul din acest clinci s-ar putea să aflăm chiar în aceste zile, în care eminenţa supremă a drepturilor copilului european investighează situaţia la faţa locului!