În politicã, naivitatea costã scump. Este prima constatare pe care ar trebui sã o facã, la o atentã analizã a celor întâmplate în ultimele ºase luni, Ion Iliescu.Pentru prima datã în cei 15 ani trecuþi de la Revoluþie, fostul preºedinte a dat senzaþia cã nu mai înþelege ce se întâmplã în jurul sãu, în fatidica zi de final de mandat în care a dorit sã se concilieze cu istoria inclusiv în controversata chestiune a mineriadelor. Graþierea lui Miron Cozma - act normal, perfect legal în cazul sãu - s-a dovedit a fi o eroare. Nu chiar atât de mare cât cea care i-a urmat, consecutiv, prin retragerea graþierii. Atunci, preºedintele s-a dovedit excedat de virulenþa reacþiei pe care o parte a politicienilor ºi presa a manifestat-o la adresa sa. Aceste erori în serie, cuplate cu orgoliul de a crede cã, dupã o carierã ca a sa, cu palmaresul sãu ºi meritele de fondator, se poate întoarce în partid pe o cale pur democraticã, statutarã nu printr-un gest de consideraþie excepþional, aveau sã conducã în cele din urmã la nefericitul deznodãmânt din 21-22 aprilie 2005. Ion Iliescu a avut naivitatea de a confunda suportul politic pe care putea sã conteze în orice confruntare electoralã, cu acela a activiºtilor partidului. Eroare fatalã: aproape nici o legãturã între cele douã categorii - aceea a celor care considerã cã a fi sãrac ºi cinstit, ca ei, este o virtute ºi cea a activiºtilor care-ºi datoreazã , în general, condiþia, aranjamentelor ºi asocierilor care îi aºeazã în tabãra privelegiaþilor. Pentru aceºtia din urmã, revenirea lui Iliescu la conducerea partidului era o ameninþare explicitã, mai ales cã ar fi fost nevoit sã concretizeze ideile ºi opþiunile exprimate destul de consecvent în anii ultimului sãu mandat.În aceste condiþii Iliescu a mai avut naivitatea sã nu-ºi ia nici o mãsurã organizatoricã de prevedere, trezindu-se cã jocurile se fac ºi se desfac în culisele congresului, fãrã ca el sã aibe nici o pârghie de control. Dar cea mai mare naivitate a avut-o în a considera apelul lui Geoanã un truc electoral, în condiþiile în care acesta ºtia foarte bine ce spune, oferindu-i chiar o portiþã onorabilã de repliere.Revenit în partid într-un moment în care lucrurile ºi oamenii s-au schimbat pânã la punctul de a nu mai putea fi înþelese, Ion Iliescu a devenit victima sistemului pe care el însuºi l-a creat. ªi care s-a întors împotriva sa.