Unul din zece români lucreazã "la negru". Adicã fãrã forme legale. Cei circa 600.000 de oameni ai muncii (estimarea aparþine ministerului de specialitate) se descurcã în acest fel renunþând, practic la avantajele pe care le-ar conferi un contract legal - avantaje cu implicaþii în pensionare, în asistenþa sanitarã, în protecþia muncii ºi alte domenii esenþiale pentru viaþa fiecãrui om. Fenomenul muncii la negru implicã clarificãri din douã direcþii.În primul rând, de ce un numãr atât de mare, de oameni acceptã sã lucreze în astfel de condiþii? O primã explicaþie vine, cred, dinspre presiunea realã a ºomajului. Indicele de ºomaj din scriptele ministerului nu este nici pe departe cel real. El îi vizeazã doar pe cei care îndeplinesc condiþii pentru a primi ajutoare sub diverse forme. Aceºtia însã sunt mult mai puþini decât cei lipsiþi de ºansa unui loc de muncã. Apoi, lipsa de calificare a majoritãþii celor aflaþi în cãutarea unei slujbe. Aceste douã motive îi obligã, de cele mai multe ori, sã accepte angajamente în condiþii oneroase ºi în mod cert dezavantajoase pentru ei. Amploarea fenomenului face aproape inutilã orice încercare de a obþine condiþiile prevãzute de lege. "Nu-þi convine, sunt 100 în urma ta care aºteaptã!" - este replica obiºnuitã pe care o aude imprudentul solicitant.În al doilea rând, este situaþia grea în care se aflã un mare numãr de angajatori, în majoritate din categoria micilor întreprinzãtori. Pentru aceºtia, povara taxelor pe forþa de muncã este de cele mai multe ori insuportabilã. Pentru fiecare angajat, suma destinatã taxelor dubleazã salariul. Guvernul ºtie asta, dar opteazã sistematic pentru modalitatea cea mai comodã de colectare a impozitelor, iar taxarea muncii este una dintre cele mai la îndemânã.Patronii preferã deci sã înfrunte riscul sancþiunilor, falimentului spre care i-ar duce contractele legale . Este, în cele din urmã, o înþelegere tacitã a situaþiei, de cãtre o administraþie care ºtie foarte bine cã stârpirea muncii la negru ar împinge societatea spre o situaþie de crizã din care cu greu s-ar putea întrevede o ieºire. De unde rezultã, paradoxal, cã munca la negru este o etapã, dacã nu necesarã, de neevitat, spre o piaþã a muncii reglementatã la nivel european. Când o fi asta.