Am traversat, iată, hotarul dintre ani. Nu și pe cel dintre milenii, cum mulți au crezut, din cauza unei confuzii mai mult sau mai puțin voite, susținute, în primul rând, din rațiuni comerciale.
Pentru noi, ultimul an al deceniului, secolului și mileniului se dovedește, din mai multe puncte de vedere hotărâtor. Nu este vorba doar de această răscruce convențională în timp. Este vorba despre ce se va întâmpla cu noi, pe ce cale o vom apuca și în ce direcție ne vom îndrepta în mileniul care urmează. Intrăm în anul 2000 cu un guvern nou și cu toate vechile metehne. Probabil – și de dorit - ultimul guvern de până la viitoarele alegeri. Anul 2000 ar trebui să fie unul electoral, prin excelență. În iunie se încheie mandatul structurilor locale. Probabil în toamnă, pe la sfârșitul lui septembrie, vom schimba primarii. Cu alții mai buni, dacă se poate. Va fi, în același timp, și un important test pentru legislative și prezidențiale. Mandatul actualului Parlament și al președintelui se încheie în noiembrie. Poate că nu ne vom angaja într-un nou scrutin, în pragul sărbătorilor de iarnă. Există și probabilitatea (posibilitatea) ca acesta să fie deplasat în următorul mileniu, prin martie. După cum, dacă lucrurile se precipită, este foarte posibil să aibă loc până atunci. Și într-un caz și în altul, presiunea electorală va fi majoră și ea se va manifesta acut, în toate domeniile. Arcul Puterii va încerca să dreagă ce mai e de dres și va face presiuni pentru ca ajutoarele și investițiile străine să salveze partida. Opoziția nu se va lăsa nici ea. Va încerca să-și consolideze poziția din sondaje speculând fiecare eroare și neiertând nici o stângăcie. Localele vor prilejui prima confruntare majoră, pentru că devine extrem de important cine va organiza legislativele și prezidențialele. Și cum pronosticurile sunt riscante în această fază, situația este fluidă și pozițiile se pot rearanja. „Cheia" întregii ecuații stă în eficiența cu care va putea să lucreze noul Cabinet, în modul în care premierul Isărescu va reuși să navigheze între polii de putere din Coaliție, pentru a-și putea impune propriile soluții. Și propriii oameni, pentru că mi-e greu să cred că va putea duce la bun sfârșit misia sa de asanare fiscală, fără a-și plasa în structuri oameni din afara algoritmului. Anul care a venit nu dă semne de redresare spectaculoasă a situației românilor. El promite însă că creeze bazele, premisele unei ieșiri din lunga călătorie prin tunel. La ieșirea din care ne așteaptă, dacă nu o luminiță, măcar niscai „muguri”, la capătul... pomului în care ne aflăm.