Zgârcit cum îl ştim - nu doar în materie de bani - guvernatorul Băncii Naţionale, dl Mugur Isărescu a făcut anunţul referitor la viitoarea adoptare a "leului greu". Adică a unei monede cu mai puţine zero-uri în coadă: probabil trei. Astfel, mia de lei ar putea deveni unitatea de bază: leul! Operaţiunea este necesară din mai multe motive, între care dificultatea computerelor de a prelucra coloanele interminabile nu este ultima. Ar putea să scadă, în acest fel, şi masa monetară aflată în circulaţie - care reprezintă la rândul său o cheltuială considerabilă, de hârtie, tipar şi metale. Nu este o noutate în practica finanţelor mondiale. Franţa a fost, dacă nu mă înşel, ultima ţară europeană care a procedat la o astfel de mişcare, punând în circulaţie, concomitent, "francii vechi" şi "francii noi", până la scoaterea naturală din circulaţie a primelor. (Polonia şi Croaţia procedând şi ele în deceniul trecut la o astfel de operaţiune). Deşi nu s-a dat un termen pentru momentul în care se va trece la "leul greu", este de presupus că acest lucru se va întâmpla înaintea anului electoral 2004. Probabil anul viitor. Nu trebuie să ne aşteptăm ca această operaţiune estetică să transforme, subit, leul într-o monedă stabilă. Nu este de neglijat efectul psihologic antiinflaţionist pe care va putea să-l aibe: una este să jonglezi cu milioanele şi alta este să numeri leu cu leu. Nu vor putea fi evitate nici efectele psihologice inverse: şi aşa prea săraci, românii se vor adapta cu greu la ideea că în loc de milionul de azi vor primi doar o mie (sau o sută - dacă se va merge pe ideea tăierii a patru zero-uri!) Ca să nu mai vorbim de decepţia pe care o vor încerca miliardarii care vor deveni, automat, milionari! Lăsând gluma la o parte, să notăm că perspectiva leului greu va fi, inevitabil, asimilată "stabilizărilor" care au traumatizat generaţiile anilor '50. şi un amănunt: s-ar putea, cu acest prilej, să asistăm şi la reînvierea banului, înmormântat pe şest de cursa nebunească în care s-a antrenat leul, după Revoluţie.