Zgârcit cum îl știm - nu doar în materie de bani - guvernatorul Băncii Naționale, dl Mugur Isărescu a făcut anunțul referitor la viitoarea adoptare a "leului greu". Adică a unei monede cu mai puține zero-uri în coadă: probabil trei. Astfel, mia de lei ar putea deveni unitatea de bază: leul! Operațiunea este necesară din mai multe motive, între care dificultatea computerelor de a prelucra coloanele interminabile nu este ultima. Ar putea să scadă, în acest fel, și masa monetară aflată în circulație - care reprezintă la rândul său o cheltuială considerabilă, de hârtie, tipar și metale. Nu este o noutate în practica finanțelor mondiale. Franța a fost, dacă nu mă înșel, ultima țară europeană care a procedat la o astfel de mișcare, punând în circulație, concomitent, "francii vechi" și "francii noi", până la scoaterea naturală din circulație a primelor. (Polonia și Croația procedând și ele în deceniul trecut la o astfel de operațiune). Deși nu s-a dat un termen pentru momentul în care se va trece la "leul greu", este de presupus că acest lucru se va întâmpla înaintea anului electoral 2004. Probabil anul viitor. Nu trebuie să ne așteptăm ca această operațiune estetică să transforme, subit, leul într-o monedă stabilă. Nu este de neglijat efectul psihologic antiinflaționist pe care va putea să-l aibe: una este să jonglezi cu milioanele și alta este să numeri leu cu leu. Nu vor putea fi evitate nici efectele psihologice inverse: și așa prea săraci, românii se vor adapta cu greu la ideea că în loc de milionul de azi vor primi doar o mie (sau o sută - dacă se va merge pe ideea tăierii a patru zero-uri!) Ca să nu mai vorbim de decepția pe care o vor încerca miliardarii care vor deveni, automat, milionari! Lăsând gluma la o parte, să notăm că perspectiva leului greu va fi, inevitabil, asimilată "stabilizărilor" care au traumatizat generațiile anilor '50. și un amănunt: s-ar putea, cu acest prilej, să asistăm și la reînvierea banului, înmormântat pe șest de cursa nebunească în care s-a antrenat leul, după Revoluție. |