Zgârcit cum îl ºtim - nu doar în materie de bani - guvernatorul Bãncii Naþionale, dl Mugur Isãrescu a fãcut anunþul referitor la viitoarea adoptare a "leului greu". Adicã a unei monede cu mai puþine zero-uri în coadã: probabil trei. Astfel, mia de lei ar putea deveni unitatea de bazã: leul! Operaþiunea este necesarã din mai multe motive, între care dificultatea computerelor de a prelucra coloanele interminabile nu este ultima. Ar putea sã scadã, în acest fel, ºi masa monetarã aflatã în circulaþie - care reprezintã la rândul sãu o cheltuialã considerabilã, de hârtie, tipar ºi metale. Nu este o noutate în practica finanþelor mondiale. Franþa a fost, dacã nu mã înºel, ultima þarã europeanã care a procedat la o astfel de miºcare, punând în circulaþie, concomitent, "francii vechi" ºi "francii noi", pânã la scoaterea naturalã din circulaþie a primelor. (Polonia ºi Croaþia procedând ºi ele în deceniul trecut la o astfel de operaþiune). Deºi nu s-a dat un termen pentru momentul în care se va trece la "leul greu", este de presupus cã acest lucru se va întâmpla înaintea anului electoral 2004. Probabil anul viitor. Nu trebuie sã ne aºteptãm ca aceastã operaþiune esteticã sã transforme, subit, leul într-o monedã stabilã. Nu este de neglijat efectul psihologic antiinflaþionist pe care va putea sã-l aibe: una este sã jonglezi cu milioanele ºi alta este sã numeri leu cu leu. Nu vor putea fi evitate nici efectele psihologice inverse: ºi aºa prea sãraci, românii se vor adapta cu greu la ideea cã în loc de milionul de azi vor primi doar o mie (sau o sutã - dacã se va merge pe ideea tãierii a patru zero-uri!) Ca sã nu mai vorbim de decepþia pe care o vor încerca miliardarii care vor deveni, automat, milionari! Lãsând gluma la o parte, sã notãm cã perspectiva leului greu va fi, inevitabil, asimilatã "stabilizãrilor" care au traumatizat generaþiile anilor '50. ºi un amãnunt: s-ar putea, cu acest prilej, sã asistãm ºi la reînvierea banului, înmormântat pe ºest de cursa nebuneascã în care s-a antrenat leul, dupã Revoluþie. |