Chiar dacã moÞiunea nu va trece (la ora când scriu acest articol rezultatul nu este cunoscut) ea va rãmâne În istoria acestor prime douã decenii ca prima moÞiune de cenzurã cu caracter popular.

Dacã pânã acum moÞiunile au aparÞinut unor partide din opoziÞie, de aceastã datã mesajul sãu a cunoscut o puÞinã obiºnuitã acceptare În medii mai puÞin angajate politic. Niciodatã pânã acum dezbaterea propriu-zisã nu a fost ÎnsoÞitã de manifestãri publice de o asemenea amploare. Dacã ar fi sã-i numãrãm doar pe cei vreo 3000 de manifestanÞi care au Înconjurat marÞi palatul Parlamentului, fãrã a-i mai introduce În calcul pe cei care au demonstrat În majoritatea oraºelor de provincie, descifrãm lipsa totalã de susÞinere a proiectului de mãsuri de austeritate al Guvernului Boc.

Nu cred cĂŁ cineva are naivitatea sĂŁ creadĂŁ cĂŁ s-ar fi putut trece uÂşor peste dificultĂŁĂžile majore ale acestor momente de cumpĂŁnĂŁ. Guvernul Boc a fĂŁcut ĂŽnsĂŁ douĂŁ erori: prima – de a nu Ăžine cont de alte opinii decât ale sale; iar a doua – formula de „solidaritate” imaginatĂŁ ĂŽi sacrificĂŁ pe cei mulĂži ĂŽn beneficiul clientelei politice, la a cĂŁrei contribuĂžie la cĂŁpuÂşarea administraĂžiei publice PDL-ul nu este dispus sĂŁ renunĂže.

În orice situaĂžie – Âşi dacĂŁ moĂžiunea reuÂşeÂşte Âşi dacĂŁ nu – acest guvern pierde. Aproape totul. Dar, ĂŽn primul rând, ĂŽncrederea publicĂŁ Âşi speranĂža cĂŁ ar fi mai capabil sĂŁ scoatĂŁ Ăžara din crizĂŁ.