Cine mai încearcă vreun sentiment în fața tirurilor verbale din Parlament care se declanșează cu fiecare moțiune de cenzură, înseamnă că nu s-a 'vaccinat' încă în legătură cu efectele nocive pe care le-ar putea avea asupra organismului aparențele de violență pe care le îmbracă această dispută. Cine s-a vaccinat și a devenit imun, are privilegiul de a asista la spectacol ca la teatru, înțelegând că actorii joacă roluri diferite, cu partituri diferite, dar că la terminarea reprezentației vor merge împreună să bea una mică la vreun bar din apropiere. Ultima moțiune introdusă de PSD n-a făcut excepție. Textul moțiunii a fost redactat cu talent și vioiciune de către stiliștii partidului, care n-au făcut economie de vitriol în zugrăvirea tabloului rezultat din cele 500 de guvernare a Coaliției care i-a luat locul. Nici n-au trebuit să înflorească prea mult, realitatea fiind ea însăși, suficient de sugestivă în acest sens. N-a fost o problemă nici pentru premier sau pentru ceilalți reprezentanți ai Puterii care au simțit imboldul de a da replica prea greu ca să-i ia la refel pe foștii guvernanți pentru contraperformanțele lor și pentru greaua moștenire lăsată, în comparație cu care performanțele proprii ar fi demne cel puțin de Guiness Book. Nefiind vorba de exerciții de sinceritate, nici unii și nici alții nu au fost nevoiți să roșească sau să se jeneze în vreun fel pentru enormitățile care le ieșeau din gură: ăsta-i rolul, ăsta-i jocul! Ba, parcă mai mult ca altădată, au abundat ironiile și vorbele de spirit care probabil că i-au făcut geloși pe toți membrii grupurilor 'Divertis', 'Vacanța Mare' și 'Cârcotașii' care s-au văzut concurați în mod neloial de la Geoană, Tăriceanu, Nica sau Antonescu. Ce rămâne, dincolo de spectacolul ratat al discuției pe marginea Moțiunii? Prea puține lucruri. Între care, însă, n-ar trebui neglijat atacul concentrat al social-democraților asupra 'guvernării liberale' și nici replica premierului la adresa întregii 'opoziții' - el înțelegând prin aceasta și grupuri sau persoane din arcul guvernamental. Tăriceanu a devenit, brusc, ținta PSD-ului, după ce speculații tot mai insistente conduceau în direcția unei înțelegeri subterane în vederea realizării unui guvern minoritar, sprijinit de PSD. A mai ieșit în evidență și faptul că PSD face, deocamdată, opoziția de unul singur, nici PRM și cu atât mai puțin PC-ul nefiind dispuse să i se alăture într-un exercițiu lipsit de șanse. Ce rămâne? Mai nimic. Guvernul merge mai departe, spre termenul 'fatidic' de 1 ianuarie 2007 care pare bătut de-acum în cuie, în timp ce PSD speră ca din discursurile tot mai acide să-și mai adauge niscai procente la zestrea pe care sondajele o arată a fi la limita modestiei.
|