"Teodorescu face parte din acea categorie de funcţionari care au împânzit guvernul, oameni care au avut în trecut funcţii 'interesante' prin administraţie şi de care actualii guvernanţi par a nu se putea lipsi.Sunt oameni în stare să lucreze şi fără leafă, dacă e nevoie, numai să fie prezenţi în mijlocul operaţiunilor care se transformă în decizii instituţionale. Teodorescu seamănă, din multe puncte de vedere, cu Păvălache, ca sa luăm exemplul cel mai cuvenit. Din punct de vedere material pare un om făcut - două case pe numele lui şi ce-o mai fi pe lângă astea. Are, probabil, şi cel puţin o maşină, iar familia nu se poate să nu fie membră prin niscai SRL-uri profitabile. Ca şi Păvălache, Teodorescu este "omul care rezolvă totul" şi pe care şefii îl recomandă ca fiind demn de toată încrederea, investitorilor care vin să ceară ajutor ca să-şi deruleze afacerile într-o Românie însetată de investitori. Ca şi Păvălache, Teodorescu ia uneori pe cont propriu procesul de derulare a şpăgii şi e greu de pecizat dacă şi cum o împarte cu alţii. Asemenea operaţiuni sunt cel mai adesea confidenţiale, dialogurile se poartă prin parcuri sau la masă, cu biletele, pe care autorul are grijă să le rupă după aceea. Fiecare nouă cerere e motivată de faptul că "deasupra" sunt mai mulţi cei care trebuie unşi pentru ca treaba să meargă strună şi, oricum, omul de încredere este primul beneficiar al credulităţii, sau naivităţii, sau şmecheriei patentate a solicitantului. Pe masură ce se apropie scadenţa electorală, se fac auzite voci despre care habar n-aveam că ar aparţine unor distinşi aleşi ai poporului.Treziţi brusc din moţăiala de rumorile din partid, aceştia află sau bănuiesc că deasupra capetelor lor planează un mare pericol: acela de a nu mai figura pe viitoarele liste! Dintre toate formele de dependenţă - de alcool, droguri, medicamente, hrană - dependenţa de mandat este una dintre formulele cele mai acute. Nu există cetăţean care să fi avut şansa de a reprezenta interesele alegătorilor într-una dintre cele două camere, care să nu dorească sa rămână acolo pentru înca cel puţin un ciclu. Mediul, relaţiile, privilegiile şi onorurile concurează în a crea o stare de bine cu care aproape nimic altceva nu poate fi comparat. De la sonoritatea inconfundabilă a apelativului 'domnu'senator' sau 'domnu'deputat', până la invitaţiile insistente de a participa pe la talkshow-uri, cu argumentul că 'fără dumneavoastră emisiunea ar fi un eşec', totul concura în a face din aceasta calitate o veritabila stare.De la o simplă manifestare de cochetărie masculină, sancţionată acid de presă în cazul unor iluştri demnitari perindaţi prin înaltele scaune ale puterii, portul ghiulului s-a transformat într-un însemn al noilor demnităţi de partid, mai ales în "teritoriu", unde baronii făcuţi peste noapte au simţit nevoia să ofere ceva palpabil supuşilor lor: simbolul noii puteri şi al noii autorităţi! Să nu se creadă că ghiulul singur este simbolul acestora. Există o varietate de brăţări, inele şi lănţişoare, care semnifică dependenţa de o stare materială ilustrată prin semne zodiacale sau simboluri religioase, după aplecarea persoanei într-o direcţie sau alta.Noua clasă semi-politică a ghiulangiilor este, precum cea înscăunată de fanarioţi, una care respectă ierarhiile: manifestă supunere necondiţionată faţă de cei de deasupra şi dispreţ total faţă de cei de dedesubt. Când li s-a cerut să renunţe la giuvaeruri, din raţiuni electorale, au mârâit surd, dar s-au conformat. Le-au lăsat, o vreme în casetele cu bijuterii de familie, ca apoi să le scoată, mai discret, din nou la iveală. Ca pe nişte legitimaţii ale perenităţii clasei din care fac parte.