Doamna Iacob - Ridzi este unul dintre beneficiarii „speciali” ai guvernãrii actuale. ÃŽn sensul cã pentru domnia sa, ca ºi pentru doamna Udrea, ambele favorite ale preºedintelui Bãsescu, premierul Boc a creat douã ministere noi: cel al Sportului ºi al Turismului.
Doamna Ridzi putea sã ocupe foarte bine portofoliul Turismului, iar doamna Udrea pe cel al Sportului, în sensul cã nici una nu a avut vreo legãturã specialã cu domeniul pãstorit în prezent (poate dna Udrea sã fi fost mai apropiatã, prin turismul de shopping practicat intens în ultimii ani), însãºi opþiunea pentru crearea celor douã ministere fiind extrem de aleatorie. Dacã dlui Boc îi venea ideea sã înfiinþeze un minister al Modei ºi unul al Artei Culinare Româneºti, cu siguranþã cã ar fi avut aceleºi dificultãþi în a le repartiza pe cele douã doamne (poate cã pentru Modã ar fi intervenit concurenþa dlui Paleologu) ºi în cele din urmã le-ar fi tras la sorþi.
O teorie destul de rãspânditã – ºi de practicatã – spune cã nu trebuie sã fie un specialist în domeniu ca sã devii ministru. La urma urmelor nici dl dl Berceanu n-a absolvit „Transporturile” de la Politehnicã nici dl Pogea ASE-ul, cât despre dl Sârbu, nici o legãturã între Agronomie ºi Teologie. Singura care se înscrie într-o excepþie este dna Andronescu, dar ºtiþi bine cã excepþiile sunt cele care confirmã regula. Aºadar, doamna Ridzi n-a fost nici campioanã la vreo disciplinã ºi nici componenta vreunei echipe câºtigãtoare de cupe sau campionate. S-ar putea spune cã a practicat „sãritura în lungime”, fiind doi ani europarlamentar la Bruxelles ºi la Strasbourg. Nici exprienþã în materie guvernamentalã n-a avut doamna Ridzi, faþã de veterani ai mandatelor, ca Blaga, Sârbu 1 (de la Agriculturã), Sârbu 2 (de la Muncã), Videanu sau Nica, ea fiind o începãtoare. ÃŽn aceastã lipsã de experienþã stã ºi explicaþia scandalului în mijlocul cãruia se aflã dupã povestea cu „Ziua Tineretului”. Niciun ministru cu experienþã n-ar fi fãcut eroarea sã dea un asemenea tun din prima. Sau nu s-ar fi bãgat în faþã sã-i culeagã laurii. Doamna Ridzi a crezut cã dacã parangheliile de la Costineºti ºi Bucureºti vor fi puternic mediatizate de presa cãreia i s-a acordat suficientã „atenþie”, nimeni nu va mai pune întrebãri incomode, privitoare la costurile manifestãrii. ªi aici nu mai este vorba despre tertipurile clasice, cu licitaþia, pe care orice organizator ºtie de-acum cum sã le rezolve fãrã a-i pune Curtea de Conturi întrebãri incomode.Existã, deja, o tehnologie subtilã a sifonãrii banului public prin intermediul unor prestatori „agreaþi”, care, la rândul lor, au pus la punct sistemele de scoatere a banilor negri din bugete albe. Ceva de genul: eu îþi plãtesc o mie de lei sã-mi cânþi ceva, dar „bursa” ta e doar de 100 lei. Cei 900 pe care-i primeºti în plus îi împãrþim frãþeºte, sau îi facem juma-juma! Acum înþelegeþi cum o scenã din 10 scânduri poate sã ajungã sã coste – cu acte în regulã - 70.000 de euro?
Probabil cã dna Ridzi nu prea ºtia, fiind nouã, chestiile astea. Are prilejul, pe timpul anchetei, sã le înveþe...
|
| Accesari:
2717
|
Adauga o opinie