Mona Muscă a fost declarată, de către 'colegii' CNSAS, ca fiind găsită cu acţiuni de poliţie politică. În consecinţă, va avea de suportat rigorile legii, între care cea mai gravă este aceea că poate fi acuzată de fals şi uz de fals, pentru faptul că în declaraţiile date la preluarea mandatului de parlamentar a semnat cum că n-a făcut poliţie politică. Etapa următoare, după primirea verdictului, este contestaţia. Într-un mod comic, dacă n-ar fi grav, contestaţia este judecată de aceeaşi instanţă care a dat verdictul: Colegiul. Aici lucrurile stau nu tocmai bine, în sensul că, din bun simţ cel puţin, aceeaşi oameni, pe baza aceloraşi documente, n-ar avea cum să spună că ce-a fost ieri negru, azi e alb. Iar dacă o spun - au mai făcut-o, în cazul judecătoarei Bejinariu - riscă să se acopere din nou de ridicol. În demersul său, doamna Muscă este asistată de un as al baroului: fostul ministru al Justiţiei, Valeriu Stoica. Dl Stoica vădeşte în apărarea dnei Muscă un zel pe care probabil că nu l-ar fi avut dacă ar fi trebuit să-l apere, într-o situaţie trasă parcă la indigo, pe Dan Voiculescu, să zicem. Pentru că Voiculescu nu e liberal. De unde ar putea să rezulte, silogistic, că dacă eşti liberal n-ai făcut poliţie politică. O opinie asemănătoare a expus şi Mircea Dinescu, membru al CNSAS: Mona Muscă nu putea face poliţie politică pentru că a fost de-a noastră, o ştim din '90 şi a fost fala societăţii civile. Faţă de tupeul colegilor de a vota altfel, Dinescu a ameninţat, de la măsuţa din faţa CNSAS-ului, cu demisia. Fără să intre în amănunte. Ce-i rămâne de făcut Monei Muscă? Să meargă mai departe. La Curtea de Apel, adică. Aici are toate şansele să înfrângă verdictul, cu atât mai mult cu cât Curtea nu va putea judeca pe modificările aduse legii prin eliminarea sintagmei 'poliţie politică'. În aceste condiţii va fi, pentru dl Stoica o joacă de copil să demonstreze că prin notele informative semnate 'Dana', Mona Muscă nu s-a atins nici cu o floare de cei încondeiaţi din înalte raţiuni patriotice.