Mona Muscã a fost declaratã, de cãtre 'colegii' CNSAS, ca fiind gãsitã cu acþiuni de poliþie politicã. În consecinþã, va avea de suportat rigorile legii, între care cea mai gravã este aceea cã poate fi acuzatã de fals ºi uz de fals, pentru faptul cã în declaraþiile date la preluarea mandatului de parlamentar a semnat cum cã n-a fãcut poliþie politicã. Etapa urmãtoare, dupã primirea verdictului, este contestaþia. Într-un mod comic, dacã n-ar fi grav, contestaþia este judecatã de aceeaºi instanþã care a dat verdictul: Colegiul. Aici lucrurile stau nu tocmai bine, în sensul cã, din bun simþ cel puþin, aceeaºi oameni, pe baza aceloraºi documente, n-ar avea cum sã spunã cã ce-a fost ieri negru, azi e alb. Iar dacã o spun - au mai fãcut-o, în cazul judecãtoarei Bejinariu - riscã sã se acopere din nou de ridicol. În demersul sãu, doamna Muscã este asistatã de un as al baroului: fostul ministru al Justiþiei, Valeriu Stoica. Dl Stoica vãdeºte în apãrarea dnei Muscã un zel pe care probabil cã nu l-ar fi avut dacã ar fi trebuit sã-l apere, într-o situaþie trasã parcã la indigo, pe Dan Voiculescu, sã zicem. Pentru cã Voiculescu nu e liberal. De unde ar putea sã rezulte, silogistic, cã dacã eºti liberal n-ai fãcut poliþie politicã. O opinie asemãnãtoare a expus ºi Mircea Dinescu, membru al CNSAS: Mona Muscã nu putea face poliþie politicã pentru cã a fost de-a noastrã, o ºtim din '90 ºi a fost fala societãþii civile. Faþã de tupeul colegilor de a vota altfel, Dinescu a ameninþat, de la mãsuþa din faþa CNSAS-ului, cu demisia. Fãrã sã intre în amãnunte. Ce-i rãmâne de fãcut Monei Muscã? Sã meargã mai departe. La Curtea de Apel, adicã. Aici are toate ºansele sã înfrângã verdictul, cu atât mai mult cu cât Curtea nu va putea judeca pe modificãrile aduse legii prin eliminarea sintagmei 'poliþie politicã'. În aceste condiþii va fi, pentru dl Stoica o joacã de copil sã demonstreze cã prin notele informative semnate 'Dana', Mona Muscã nu s-a atins nici cu o floare de cei încondeiaþi din înalte raþiuni patriotice.