Mona Muscă a fost declarată, de către 'colegii' CNSAS, ca fiind găsită cu acțiuni de poliție politică. În consecință, va avea de suportat rigorile legii, între care cea mai gravă este aceea că poate fi acuzată de fals și uz de fals, pentru faptul că în declarațiile date la preluarea mandatului de parlamentar a semnat cum că n-a făcut poliție politică. Etapa următoare, după primirea verdictului, este contestația. Într-un mod comic, dacă n-ar fi grav, contestația este judecată de aceeași instanță care a dat verdictul: Colegiul. Aici lucrurile stau nu tocmai bine, în sensul că, din bun simț cel puțin, aceeași oameni, pe baza acelorași documente, n-ar avea cum să spună că ce-a fost ieri negru, azi e alb. Iar dacă o spun - au mai făcut-o, în cazul judecătoarei Bejinariu - riscă să se acopere din nou de ridicol. În demersul său, doamna Muscă este asistată de un as al baroului: fostul ministru al Justiției, Valeriu Stoica. Dl Stoica vădește în apărarea dnei Muscă un zel pe care probabil că nu l-ar fi avut dacă ar fi trebuit să-l apere, într-o situație trasă parcă la indigo, pe Dan Voiculescu, să zicem. Pentru că Voiculescu nu e liberal. De unde ar putea să rezulte, silogistic, că dacă ești liberal n-ai făcut poliție politică. O opinie asemănătoare a expus și Mircea Dinescu, membru al CNSAS: Mona Muscă nu putea face poliție politică pentru că a fost de-a noastră, o știm din '90 și a fost fala societății civile. Față de tupeul colegilor de a vota altfel, Dinescu a amenințat, de la măsuța din fața CNSAS-ului, cu demisia. Fără să intre în amănunte. Ce-i rămâne de făcut Monei Muscă? Să meargă mai departe. La Curtea de Apel, adică. Aici are toate șansele să înfrângă verdictul, cu atât mai mult cu cât Curtea nu va putea judeca pe modificările aduse legii prin eliminarea sintagmei 'poliție politică'. În aceste condiții va fi, pentru dl Stoica o joacă de copil să demonstreze că prin notele informative semnate 'Dana', Mona Muscă nu s-a atins nici cu o floare de cei încondeiați din înalte rațiuni patriotice.
|