Dacã nu s-ar fi produs tragicul accident de la Mogoºoaia din urmã cu 22 de ani, Marin Preda ºi-ar fi serbat, în aceastã sãptãmânã, cea de-a 80-a varã prinsã în buchetul vieþii. Ar fi primit un mesaj de felicitare din partea Academiei Române, poate ºi o vizitã din partea preºedintelui Iliescu - iubitor de culturã ºi de oameni de culturã, cum i s-a dus buhul - ºi cam atât. Pentru cã în cel de-al 12-lea an de graþie al Tranziþiei artiºtii nu mai sunt la modã. Cu atât mai puþin în plinã varã, când toatã lumea e în concediu ºi când vedetele sunt pe litoral, cântând, vorbind sau tãcând, în funcþie de cât sunt de aproape de polul puterii, de la Neptun. Poate cã soarta nu a fost chiar atât de crudã cu marele scriitor. Poate cã l-a "ajutat" sã-ºi ia zborul spre Parnas în plinã glorie, scutindu-l de experienþa amarã a unei culturi de piaþã în care, pe rafturile puþinelor librãrii rãmase, se duce o luptã inegalã între clasici ºi contemporanii reþelelor computerizate. Nu ºtiu cum ar fi fãcut faþã Monºer - poreclã derivatã din apelativul sãu favorit - acestui sistem, chiar dacã în mentalitatea sa dãinuia dinspre strãmoºii sãi din Siliºtea-Gumeºti, principiul pieþei. Mi-amintesc faptul cã, în calitatea mea de redactor de ziar, i-am solicitat în mai multe rânduri, un interviu. "Þi-l dau, monºer, dar trebuie sã mã plãteºti. O mie de lei!" Ãsta era tariful sãu de interviu, într-o vreme când leafa mea de redactor era ceva mai micã. Iar ca sã ceri bani de la contabilitatea Editurii ar fi însemnat o blasfemie: cum adicã, sã-l mai ºi plãteºti? Cu toate astea, fidel principiului sãu, Monºer a izbutit sã smulgã câte o mie de la câteva publicaþii mai înþelegãtoare, anticipând astfel, magistral, un curent care astãzi face ravagii printre vedetele muzicii ºi ale televiziunii. Nu vãd cine ar mai plãti, astãzi, o mie de lei pentru un interviu luat unui scriitor. Nici chiar dacã, întâmplãtor, l-ar chema Marin Preda... |