Ca deobicei, când se întâmplã lucruri grave, premierul e ori la Nãvodari, sã-ºi lingã sufletul dupã bãtãliile duse pentru schimbarea ºefilor de Camere, ori la Bratislava, la un pic-nic al liberalilor, unde toþi membrii sunt aleºi, automat, vicepreºedinþi. În schimb, dl Bãsescu reuºeºte sã îmbine ceva mai bine ºpriþul cu utilul ºi dacã tot nu e Tãriceanu acasã, îºi face pomanã ºi prezideazã el reuniunile comitetului de urgenþã, cu aerul cã 'ºi pe asta tot eu trebuie sã o fac'. Al ºaselea val de inundaþii a lovit ºi el dur o þarã ºi aºa buimãcitã de modul în care Cel de Sus ia cu douã mâini ceea ce dã cu una, ºi tot de la amãrâþi. Mai bulversaþi decât nenorociþi care au rãmas fãrã un acoperiº deasupra capului - cei care au avut norocul sã nu cadã peste ei - sunt cei din clasa conducãtoare. Fie ei miniºtrii, parlamentari, consilieri prezidenþiali sau simpli opozanþi, par sã nu-ºi dea seama de ce se întâmplã în jur. Cãci pentru ei prioritãþile sunt cu totul altele: mutare în sediul nou al Senatului, hãrþuiala parlamentarã pe tema noului regulament al Camerelor, disputã sterilã despre vot uninominal sau parlament unicameral, schimbarea secretarilor de stat incompetenþi cu alþii, la fel de incompetenþi. Dacã clasa politicã româneascã mai are o fãrâmã de luciditate în ea ar trebui sã se deºtepte ºi sã-ºi dea seama cã la aceste crize existã o singurã prioritate: aceea a oamenilor nãpãstuiþi de soartã, al cãror destin a fost atât de nemilos lovit de o naturã imprevizibilã ºi incontrolabilã. Sunt ºase rânduri de inundaþii , ºase rânduri de oameni pentru care supravieþuirea este o temã cu atât mai presantã cu cât soluþiile pe care le au sunt mai puþine. Iarna bate la uºã ºi nici mãcar sinistraþii primului val, din Banat, nu au încã promisul acoperiº, darãmite cei din care au urmat ºi - cine ºtie - poate cã mai urmeazã. În acest moment, preºedintele, premierul, parlamentul ºi guvernul n-ar trebui sã se gândeascã decât la un lucru: cum îi putem ajuta mai eficient ºi mai repede pe aceºti nefericiþi a cãror unicã vinã este de a fi se aflat la locul nepotrivit ºi la momentul nepotrivit. Toþi cei care avem ceea le lipseºte lor ar trebui sã ne gândim cã nu existã datorie mai sfântã ºi mai presantã decât aceea de a nu-i lãsa de izbeliºte ºi de a le întinde mâna de ajutor de care au atâta nevoie. Este momentul în care autoritãþile pot - dacã vor - sã dovedeascã faptul cã rolul lor este sã fie în slujba celor care altfel nu au nici o ºansã sã se descurce. Pentru asta este însã nevoie de necesarul moment de luciditate care sã conducã la acþiune coerentã ºi eficientã. Sunt ei în stare de aºa ceva? Acum, mai mult ca oricând, pot ºi au datoria sã o dovedeascã. |