În urmă cu 5 ani, la momentul Madrid al cursei pentru NATO, bătălia mediatică a fost câştigată fără drept de apel de către PRO TV. Faptul că nu ne-am "calificat" în primul val, nu micşorează cu nimic meritele postului din Tache Protopopescu care a desfăşurat o ofensivă plină de creativitate, organizând o caravană a presei care a colindat principalele capitale europene unde a încercat să sensibilizeze autorităţile în favoarea susţinerii aderării României. A fost un tur de forţă căruia celelalte posturi de televiziune nici măcar n-au mai încercat să-i opună altceva decât rutina zilnică. Astăzi, când bătălia pentru NATO a fost cîştigată, panorama media - în special cea a audiovizualului - este net diferită. Concurenţa, incomparabil mai strânsă, a făcut ca nu mai puţin de 4 posturi să lupte pentru un loc cât mai bun sub soarele audienţei, într-o conjunctură politică care a focalizat interesul general mai mult ca oricând. Iar câştigătoarea acestei noi bătălii este, fără îndoială TVR. Postul naţional pare să fi ieşit cu totul din letargia în care se scufundase în ultimii ani, letargie tulburată doar de micile războaie interne dintre echipele cu opţiuni politice explicite. Odată cu instalarea unei noi conduceri şi a noului Consiliu de Administraţie, lucrurile par să se fi aşternut pe un făgaş de lucru şi rezultatele se văd.  Campania NATO-Praga a început să fie pregătită încă din urmă cu două luni, iar studioul de înregistrare şi carul digital de transmisie de la Ambasada României din Praga au constituit duşuri reci pentru echipele celorlalte televiziuni, în momentul în care s-au apucat de treabă. Atât transmisiile de la Praga, cât şi cele din timpul vizitei preşedintelui Bush au arătat telespectatorilor o altă faţă a televiziunii publice: profesionistă, pe fază, plină de inventivitate şi apelând la surse competente, mişcându-se bine într-un teritoriu plin de capcane şi de riscuri. Nu vreau să minimalizez efortul celorlalte posturi competitoare care au încercat, la rândul lor, să dea tot ce aveau mai bun. Dar a fost, fără dubii, "momentul TVR". Chiar dacă acest lucru nu se va reflecta pe loc, în indicii de audienţă, câştigul e mare sub aspectul investiţiei de încredere pe care Nicolau, Pojoni, Sârb şi ceilalţi au făcut-o cu un curaj ce nu mai părea să fie printre atu-urile instituţiei care a alimentat cu profesionişti, de-a lungul acestor ani, majoritatea canalelor comerciale. Mult discutata şi mult hulita televiziune naţională, miza atâtor bătălii de culise, este pe cale să-şi regăsească nu doar statutul dar - ce era mai important şi autoritatea profesională. Bătălia pentru NATO a fost şi propria ei bătălie.