În urmă cu 5 ani, la momentul Madrid al cursei pentru NATO, bătălia mediatică a fost câștigată fără drept de apel de către PRO TV. Faptul că nu ne-am "calificat" în primul val, nu micșorează cu nimic meritele postului din Tache Protopopescu care a desfășurat o ofensivă plină de creativitate, organizând o caravană a presei care a colindat principalele capitale europene unde a încercat să sensibilizeze autoritățile în favoarea susținerii aderării României. A fost un tur de forță căruia celelalte posturi de televiziune nici măcar n-au mai încercat să-i opună altceva decât rutina zilnică. Astăzi, când bătălia pentru NATO a fost cîștigată, panorama media - în special cea a audiovizualului - este net diferită. Concurența, incomparabil mai strânsă, a făcut ca nu mai puțin de 4 posturi să lupte pentru un loc cât mai bun sub soarele audienței, într-o conjunctură politică care a focalizat interesul general mai mult ca oricând. Iar câștigătoarea acestei noi bătălii este, fără îndoială TVR. Postul național pare să fi ieșit cu totul din letargia în care se scufundase în ultimii ani, letargie tulburată doar de micile războaie interne dintre echipele cu opțiuni politice explicite. Odată cu instalarea unei noi conduceri și a noului Consiliu de Administrație, lucrurile par să se fi așternut pe un făgaș de lucru și rezultatele se văd. Campania NATO-Praga a început să fie pregătită încă din urmă cu două luni, iar studioul de înregistrare și carul digital de transmisie de la Ambasada României din Praga au constituit dușuri reci pentru echipele celorlalte televiziuni, în momentul în care s-au apucat de treabă. Atât transmisiile de la Praga, cât și cele din timpul vizitei președintelui Bush au arătat telespectatorilor o altă față a televiziunii publice: profesionistă, pe fază, plină de inventivitate și apelând la surse competente, mișcându-se bine într-un teritoriu plin de capcane și de riscuri. Nu vreau să minimalizez efortul celorlalte posturi competitoare care au încercat, la rândul lor, să dea tot ce aveau mai bun. Dar a fost, fără dubii, "momentul TVR". Chiar dacă acest lucru nu se va reflecta pe loc, în indicii de audiență, câștigul e mare sub aspectul investiției de încredere pe care Nicolau, Pojoni, Sârb și ceilalți au făcut-o cu un curaj ce nu mai părea să fie printre atu-urile instituției care a alimentat cu profesioniști, de-a lungul acestor ani, majoritatea canalelor comerciale. Mult discutata și mult hulita televiziune națională, miza atâtor bătălii de culise, este pe cale să-și regăsească nu doar statutul dar - ce era mai important și autoritatea profesională. Bătălia pentru NATO a fost și propria ei bătălie. |