După ce vreme de aproape două săptămâni, reprezentanţii de la Gaze, de la Reglementare, de la Ministerul Industriilor şi de la Guvern au încercat să ne explice ce e cu abonamentul introdus deja de două luni, marţi a venit premierul şi ne-a dat vestea cea bună: nu se mai aplică abonamentul! Se suspendă, în schimb, nu ştiu ce subvenţii încrucişate şi se va plăti, democratic, după consum, dar la un tarif care ajunge tot pe acolo pe unde era abonamentul. Simplu ca bună-ziua, premierul Tăriceanu a aplicat tehnica de desfacere a nodului gardian dintr-o singură lovitură. Asta, după ce cu o zi înainte explica cu zel naţiunii cum că respectivul abonament n-ar fi altceva decât o uşurare a presiunii facturii din timp de iarnă - demonstraţie în care chiar reuşea să fie convingător. În faţa protestelor publice tot mai hotărâte, guvernul nu a găsit altă soluţie decât de a da înapoi. Şi este doar unul dintre primele teste cu care actualul sau viitoarele guverne se vor confrunta pe parcursul dur al programului de pre-integrare.Acest episod pune în evidenţă - dacă mai era nevoie - slaba capacitate a acestui Executiv de a gestiona crize. Criza inundaţiilor a generat un veritabil fiasco, inabilitatea guvernului reuşind să-l scoată din sărite până şi pe preşedintele Băsescu. Criza gazelor a prilejuit un periplu printre cauze şi motive, cele mai hilare fiind acelea că abonamentul ar fi impus de... Uniunea Europeană (săraca Uniune, dacă ar şti ea în câte bazaconii este invocată!) sau că aplicarea fusese hotărâtă de guvernul Năstase şi noul guvern avea vocaţia de a respecta cu stricteţe deciziile celui care l-a precedat. Guvernul Tăriceanu este un guvern moale, condus de un premier şovăitor şi lipsit de personalitate, mai tentat de viaţa mondenă decât de rezolvarea problemelor curente (în plină criză el şi-a găsit răgazul să se dea cu motocicleta pe la Sibiu) şi este de înţeles îngrijorarea 'naşului' Băsescu, cel care vede topindu-se, sub acţiunea călduţă a acestui Executiv făcut în pripă şi sub directa sa îndrumare, procentele pe care miza în acţiunea dragă inimii sale de a face alegeri anticipate pentru a putea renunţa la unele soluţii 'imorale'.