Suedia este una dintre þãrile dezvoltate, cu un nivel de civilizaþie remarcabil, în care tensiunile sociale se fac extrem de rar auzite. Cu atât mai puþin cele politice. Cu toate acestea, Suedia înregistreazã trista performanþã de a fi þara în care, într-o perioadã relativ scurtã - 17 ani - doi înalþi demnitari, un prim-ministru, Olof Palme, ºi un ministru de externe - Ana Lindh sã fie asasinaþi. În condiþii asemãnãtoare: în plinã zi, în mijlocul mulþimii. Olof Plame ieºise de la un film ºi se plimba, împreunã cu soþia pe un bulevard din Stockholm, când a fost împuºcat de un necunoscut care nici pânã astãzi nu a putut fi identificat; Ana Lindh a fost atacatã de un individ înarmat cu un cuþit ºi înjunghiatã de mai multe ori, mortal, în timp ce fãcea cumpãrãturi într-un magazin din acelaºi oraº. ªi într-un caz ºi în altul raþiunile sunt obscure, cei doi oameni politici nefiind purtãtorii unor mesaje deosebite, apte de a-i face þinta unor resentimente de o asemenea intensitate. Ba, din contrã, ambii erau militanþi activi pe tãrâm social ºi umanitar, de o moralitate fãrã cusur... Ceea ce s-a întâmplat la Stockholm nu cred cã se poate întâmpla la noi. Asasinatul politic le-a fost ºi le este strãin românilor. Nu se potriveºte cu structura lor psihologicã ºi moralã. Când s-au întâmplat astfel de lucruri - în perioada tulbure de dinainte de cel de-al doilea rãzboi mondial - procedeul era de import, iar fanaticii fãptuitori aveau în faþã modelul a ceea ce se petrecea într-o Germanie ieºitã din orice tipar. Este un prim motiv. Un al doilea îl constituie faptul cã spre deosebire de Suedia, noi avem grijã de demnitarii noºtri. Existã o instituþie specializatã care vegheazã zi ºi noapte ca nici o persoanã cu gânduri ºi intenþii necurate sã nu se afle în preajma celor care poartã responsabilitatea guvernãrii þãrii. Oamenii ei o fac cu profesionalism ºi cu mijloacele din dotare, faþã de care bugetul nu este din cale-afarã de zgârcit. Dar, mai ales, aºa ceva nu se poate întâmpla la noi pentru cã demnitarii noºtri nu au obiceiurile ciudate ale celor suedezi. Vi-l imaginaþi cumva pe Adrian Nãstase plimbându-se cu soþia, doamna Dana Nãstase, la braþ, pe Calea Victoriei sau pe Magheru, sau pe Lipscani? Îl vedeþi pe Mircea Geoanã bãtând magazinele bucureºtene în cãutarea unei cãmãºi sau a unei perechi de pantofi, la 'Adam' sau la 'Castel'? Sã fim serioºi! De aproape 13 ani, între demnitarii noºtri ºi lumea obiºnuitã s-a interpus un zid de nepãtruns. Mulþi dintre ei cunosc Bucureºtiul doar prin ceea ce vãd pe fereastra Jeep-ului ce-i poartã de acasã pânã la Guvern, sau la Parlament, sau la altã instituþie. Vã închipuiþi cã mai ºtie vreunul dintre ei cât costã o pâine? Sau un kilogram de roºii? Sau o pereche de ciorapi? Români, dormiþi liniºtiþi! Nimeni nu se va apropia - indiferent de intenþie - de aleºii voºtri, pentru cã cineva vegheazã. În primul rând, ei înºiºi. |